Victor Ciutacu - Vorbe Grele

OK, au arestat asistenta de la Giuleşti şi noi ar trebui să fim fericiţi că instituţiile statului au făcut dreptate pentru moartea la rotisor a copiilor abia născuţi. Habar n-am ce probe privind periculozitatea socială a femeii au procurorii (din experienţă, înclin să cred că n-au mare lucru) şi nu ăsta-i aspectul pe care vreau să-l comentez. Am două idei pe care vreau să le scriu. Încerc s-o fac fără patimă. Sper să-mi iasă.

- Asistenta aia NU a dat foc reanimării şi NU a cârpit cu mânuţa ei cablul aerului condiţionat. NU are în fişa postului nici paza unităţii medicale, nici stingerea incendiilor, nici actele de eroism. Dacă a plecat din salon fără să aibă dreptul şi fără să găsească pe cineva care să stea de şase, la cheful de Sf. Maria ori să se pişe, are partea ei de vină şi, legal, trebuie să răspundă. Însă răspund în egală măsură şi cei însărcinaţi cu PSI, şi cei care se ocupă de achiziţii publice, şi cei de la protecţia muncii, şi directorul administrativ, şi managerul spitalului, şi cei care-l ţin în braţe?

Continuare →

Da, informaţia prezentată de Mediafax e reală. Emisiunea Vorbe grele nu se va mai difuza, din luna septembrie, după trei sezoane şi jumătate, pe Antena 2. Dar ea va exista în continuare. Nu-mi cereţi să spun unde şi de când, n-am s-o fac înaintea postului respectiv de televiziune. Respect şi contractele semnate, şi cuvântul dat.

Continuare →

În concediul care tocmai mi se termină am avut privilegiul să dau, de două ori în maximum 15 ore, nas în nas cu Roger Moore (postacii portocalii să-l caute pe Google, mi-e silă să le desenez). Interesant e că prima oară s-a întâmplat la câteva ceasuri după ce, într-o discuţie cu nişte prieteni, îmi amintisem că Roger Moore şi-a împrumutat vocea, pentru un mizilic de vreo două milioane de dolari, guvernului chinez, pe traseul turistic din Oraşul Interzis. De fiecare dată, fatalitatea consumatorului, s-a întâmplat să nu ne întâlnim în blibliotecă, ci să mâncăm în aceleaşi restaurante, situate la câteva zeci de kilometri distanţă unul de celălalt. Şi tot de fiecare dată m-a suprins plăcut modul lui firesc de a se purta. Deşi lumea-l ştia, deşi patronii restaurantelor îl tratau cu deferenţă (dar şi cu discreţie) şi deşi e o istorie, omul e de o nobleţe comportamentală rară. Nu tu fiţe de tabloid, nu tu separeuri păzite de dulapi mergători, nu tu alai de limuzine la scară. Nici nu vreau să-mi închipui cum ar fi arătat, în antiteză, vreo descălecare de “vedetă” dâmboviţeană în Bamboo.

Fiindcă oricum unica ştire generată într-o săptămână de o ţară cu 22 de milioane de locuitori e incendiul de la Maternitatea Giuleşti, mă raliez şi eu smerit contextului mediatic. Şi constat că, sâmbătă, la prânz, ori s-au terminat subit urgenţele medicale, incendiile şi accidentele, ori s-au mutat în Rahova, la umbra din spatele blocului, ori eroii populari odihnesc maşinile de serviciu în parcarea de reşedinţă.

Continuare →

Văd că micul meu concediu a stârnit în rândul comentatorilor şi al blogăraşilor pârâţi indignări, acuzaţii de laşitate şi de ignorare a publicului. Asta-i deja dileală în masă. Plec unde şi când vreau, fără să mă simt obligat să dau vreun comunicat de presă explicativ, fără să mă preocupe viaţa şi opera de vacanţă a primarului Sorin Oprescu şi chiar fără să mă interesez asupra mersului anchetei autorităţilor după plângerea penală prealabilă pe care am depus-o la adresa agresorilor din mall. Am o viaţă extrem de privată şi ultima mea grijă e ca, în puţinele mele zile libere, să aprob comentarii, să dezbat dramele colective ori să fac cu ochiul poporului suveran.

P.S. Dacă tot n-au fost în stare şchiopii cu preocupări de vitrină şi performanţe de combine agricole socialiste recondiţionate să publice mersul ziariştilor în piaţă, o să vă dea băiatul zilele viitoare ştiri adevărate din media de n-o să le mai puteţi duce. Olecuţă de răbdare, m-aşez apăsat pe cur şi încep să scriu…

UPDATE: Am depus plângere la Poliţie, omul există şi vrea să devină erou, poate mai terminăm cu închipuirile şi scenariile

Haideţi să terminăm odată cu paranoia. Nici atât de lipsit de preocupări încât să-mi inventez incidente imaginare nu sunt, nici atât de paranoic încât să-l bănuiesc pe preşedinte că-şi pune gealaţii să mă sperie prin mall-urile marelui oraş n-am ajuns. Pur şi simplu, s-a întâmplat ieri ca doi descreieraţi, care s-au declarat emfatic susţinători ai lui Traian Băsescu, să-şi arate muşchii în faţa unui copil care n-are nici o vină pentru prestaţia tatălui său în spaţiul public. Am postat precizările făcute în emisiunea şi la rugămintea Gabrielei Firea, ca ultimă referire a mea la penibilul incident, pentru a ridica în dezbaterea publică două probleme ale societăţii româneşti de astăzi: inexistenţa reacţiei instituţionale şi violenţa latentă.  Pe de o parte, dacă poliţia şi administraţia privată a mall-ului nu dau nici un semn la 24 de ceasuri după un eveniment în care e implicat, în parohiile lor, un personaj public cu notorietate pe care o am eu, cu toate riscurile de imagine pe care şi le asumă, atunci nu-şi vor mişca dosurile pufoase sub nici o formă cînd tu, omule obişnuit care citeşti acest blog şi te uiţi la tv, o să fii călcat în picioare. Pe de altă parte, în toate straturile societăţii româneşti, musteşte sub capac o violenţă mocnită care, odată scăpată de sub control, poate degenera păgubitor pentru tot ce mişcă-n ţara asta.

UPDATE: Uitasem să reiterez faptul că orice ameninţare mă înrăieşte. O fac acum!

P.S. Dacă vă detensionează, voila de vedeţi ce-aş mînca şi ce-aş bea; şi cu cine…

Într-un tur rapid al puţinilor redactori-şefi de cotidiane quality care încă mai mişcă şi respiră, Mihnea Măruţă încearcă să afle (nu ştiu dacă şi reuşeşte) dacă-i bine sau rău că nu mai există investitori străini în piaţa asta. Părerea mea o găsiţi, extrasă din text, în rândurile de mai jos, iar pe ale omologilor mei apăsând pe link. Nu am de gând să comentez, vă las vouă plăcerea s-o faceţi. Cu amendamentul că vâltoarea stârnită de plecarea ultimei companii media occidentale din România (care oricum nu se mai implica în managementul societăţii unde avea acţiuni) mi-a amintit de simpatica reclamă cu nea Becu şi famoasa replică a murit americanu’!.

Continuare →