Esti aici:
Prima pagină > Interviuri > Omagii postume, bunul meu. Mircea Albulescu, ultimul interviu

Similar Posts

2 thoughts on “Omagii postume, bunul meu. Mircea Albulescu, ultimul interviu

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu jumatatea lui, plecata mai devreme sa-i netezeasca drumul. Incet, incet, au plecat cu copilaria noastra, apoi cu tineretea, asa ca, in curannd, tot ce ne-a imbogatit viata se muta dincolo. Nu poti sa nu te intristezi, dar, ma bucur pentru el. Oameni din astia, din pacate, nu se mai fac (ca sa citez un clasic, inca, in viata). In adolescenta am surprins o discutie dintre bunicii mei (cred ca ultimii adevarati din lumea asta tot mai solubila), oameni care trecusera peste juma’ de veac impreuna prin toate: bucurii, nationalizari, puscarii politice ei si copiii lor…de-astea. Bunica ii cerea bunicului s-o lase pe ea sa plece prima, ca n-ar suporta sa vada durerea copiilor. Si bunicul a fost de acord. A plecat la patru ani dupa ea, dupa ce a terminat tot ce incepusera impreuna, de la ctitorii, donatii, plata in avans a pomenirii lor, pana la testamentul in favoarea nepotilor si ingrijirea animalutelor de casa. In tot acest timp a trait asteptand dezlegarea s-o ajunga din urma. Din pacate, nu exista modalitati de a pleca in liniste si uitare imediata, e cu dureri, indiferent cat de inaintat ai fi in ani. Ar fi bine sa poti disparea impreuna cu cel cu care ai impartit o viata, asa tinandu-te de mana si topindu-te in ploaie. Cei ce au trait ceva (mai multi) ani impreuna, cu dragoste si respect, impartasind aceleasi valori, stiu ce vreau sa spun…
    P.S. Romulus Vulpescu cu Nichita Stanescu in Piata Amzei, Eugen Barbu, Fanus neagu si Vadim Tudor vis-a-vis de Gradinita, Florian Pitis in fata magazinului Victoria, Stefan Iordache in Piata Romana, Mircea Albulescu in zona Teatrului National si multi, prea multi altii – niste trecatori cu care te intersectai, destul de des, pe strazile orasului sera, niste umbre orbitoare dincolo, la adapostul Luceafarului. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si noi sa le pastram, cu decenta amintirea!

Leave a Reply