Şeful statului, beneficiar prin tradiţie al dezvăluirilor de presă despre oricine altcineva decât el, simte ca un copoi mirosul deranjului. Aşa că se străduieşte să-şi extragă blonda preferată din mocirlă şi s-o mute din bătaia puştii. Chiar cu riscul ca el, marele informat şi denunţător al înţelegerilor financiare toxice dintre politicieni şi media, să pice de ridicol închizând ochii la mormanul de bani pe care l-a cheltuit ministrul Turismului ca să-şi cumpere imagine şi, mai ales, protecţie.

Ideal ar fi ca, dincolo de traficul cu stele/margarete de clasificare şi înaintea finanţării proiectelor fantasmagorice pe bază de saivane cu oi sau de telegondole ştiinţifico-fantastice, diriguitorii veşnic invocatei priorităţi guvernamentale să conştientizeze că, la ce infrastructură nu avem, singurul turism pe care-l putem promova e cel de aventură. O fi oarecum vintage să bagi maşina (altuia) prin hârtoape, să-ţi faci trebuincioasele nevoi în fundul curţii şi să dai piept cu ursu’ prin staţiune, dar la Safari ne bat oricând Kenya şi Namibia, iar campionii turismului mondial scot bani din civilizaţie, nu din primitivism.

Mai mult, aici