Prietenul prietenului tău ţi-e prieten. Duşmanul duşmanului tău ţi-e prieten. Prietenul duşmanului tău ţi-e duşman. Duşmanul prietenului tău ţi-e duşman.

OK, plecăm de aici şi ne închipuim că suntem pe Planeta Pluto nr. 0, Calea Lactee, colţ cu Constelaţia Trădării. Unde un plutonian (1) ar avea un prieten (2). Prietenul ăla (2) avea, la rândul lui, o prietenă (3) şi, pe lângă că o iubea, evident, făcea sex plutonic cu ea. Şi mai avea un alt prieten (4). Ei bine, 4 s-ar fi combinat, pe partea sexuală a cazului, cu 3, profitând de buna-credinţă şi de slăbiciunea sufletească a lui 2 (specifică, de altfel, locuitorilor de pe Pluto). 1 trecea şi el drept prieten cu 4. Dat fiind, însă, că 4 a devenit, prin mijlocirea sexual-emoţională a lui 3, duşmanul lui 2, tranzitivitatea duşmăniei prietenului ar trebui să-l facă, în mod logic, duşman cu 1. Care a rămas prieten cu 2. Dar, poate fiindcă pe Pluto nu funcţionează tranzitivitatea sexuală a duşmăniei, 1 nu simte că l-ar urî pe 4. Îi e doar milă de el, pentru că va fi viitoarea victimă. Şi-l dezgustă 3. Care, oricâte aspiraţii înalte ar nutri, indiferent cât ar unelti, nu va depăşi stadiul unui simplu aşternut (de) găurit.

UPDATE: 1 a primit un sms obraznic, surprinzător, naiv şi mustrător de la 3. Din care ar trebui să priceapă că 2 este un nasol care-l foloseşte. Partea cea mai mişto e autodelaţiunea de la final: 3 şi 4 se iubesc. 1 s-a frecat la ochi. Nu orbise, dar citise prin ziare că e o chestie de colaborare fructuoasă pe criterii profesionale.

Share