M-am uitat si eu, printre picaturi, la faimoasa lansare a candidatului PD-L pentru postul de premier. Din pacate (si o spun pe bune), n-am reusit sa ajung la Sala Palatului, desi politicoasele invitatii de a fi prezent la istoricul moment mi-au fost adresate de Raluca Turcan si Elena Udrea. Am fost, dupa mai bine de 10 ani, la Conferinta Nationala a PSD (cand a scos iar capu’ Adrian Nastase) si m-as fi dus, daca as fi reusit, fara nici o apasare si la evenimentul PD-L. N-a fost sa fie si m-am rezumat la a privi cu detasare la tv. Da’ cateva observatii generale tot am…

1. Prin impunerea lui Theodor Stolojan in detrimentul curentului majoritar, parca Traian Basescu se straduieste sa-mi demonstreze teoria potrivit careia toate actiunile politice ale sale din ultima vreme au ca scop pierderea alegerilor de catre PD-L.

2. Robocop de Aluminiu, dincolo de gaurile negre din trecut si de arhicunoscuta-i sanatate subreda, nu are pic de charisma. Mai concret, am serioase dubii ca poate atrage macar un singur vot pentru partid. De altfel, faptul ca nu are curaj sa candideze la uninominal spune extrem de mult. E intruchiparea antialesului, a numitului perfect.

3. Emil Boc nu se poate ridica (la figurat, ca la propriu ramane valabila aia cu bataia pe baza de cureaua de la ceas) la anvergura unui om politic. Ramane un mic si nerusinat colportor, modelul slugoiului fara idei si oua.

4. Daca PD-L si-o fura la alegerile generale (dupa ce in Ucraina s-a ales praful de tot, iar marele pro-occodental din Georgia isi mananca in direct cravata), inventia politica americaneasca numita “revolutia portocalie” isi va da obstescul sfarsit. Apropo, daca tot s-au straduit sa impuna conceptul asta politic in zona de fosta influenta sovietica, cum dracu’ au gasit pe post de exponenti doar instabili psihic?