Cel mai al dracu’ paradox din presa românească e pe cale de a ajunge la apogeu. Cei care, din dragoste de Băsescu, îl înjurau pe Vântu pe banii lui, în calitate de angajaţi ai lui, pe televiziunile lui şi în ziarele lui, vor avea posibilitatea s-o facă gratis. În ciuda valului general de ură la adresa lui, nu mă bucur de ce i se întâmplă lui SOV. Şi cu atât mai puţin de viitorul sumbru al colegilor din trustul rival. Fiindcă orice televiziune/ziar/agenţie de presă/radio care se închide înseamnă mai mulţi ziarişti pe stradă, mai puţină libertate de exprimare (puterea precedentului), mai puţine informaţii şi, până la urmă, un deficit de democraţie. Ceea ce se întâmplă la Realitatea-Caţavecu e doar începutul. În definitiv, facă-se voia poporului!

P.S. Admir ceva la omul ăsta demonizat: stăpânirea de sine şi cinismul diavolesc. Tapalagă (care-i unealtă şi fiară, dar în nici un caz ultimul mucos din media) s-a dus la el chitit să-l facă, şarpele l-a primit în bârlog şi s-a dat transparent. Dar oricine ştie să citească interviul îşi dă seama că l-a făcut maleficu-n foi de viţă.

UPDATE: Andronic detaliază. Unii ar spune că (iar) manipulează, eu n-o fac. Fiindcă n-am probe nici să infirm, nici să confirm. Ca să fiu sincer, nici energia aferentă. Dar am o întrebare nevinovată. Când Dan era mâna dreaptă a lui Sorin, eolinaul reprezenta un centru de influenţă al Republicii Calmâce? Ba nu, am două. Când consultantul Andronic lucra pentru Tăriceanu în lupta la baionetă cu Băsescu, acesta din urmă era tot un tip remarcabil şi un politician admirabil ca astăzi?