Pe 1 iunie am împlinit şase ani de când am luat, probabil, cea mai inspirată decizie din cariera mea: plecarea benevolă din cel mai bun guvern (preşedintele Băsescu a zis-o, nu eu!) la Jurnalul Naţional, pe-o leafă de trei ori mai mică. N-a fost doar lapte şi miere, cum nu e nici astăzi, dar, categoric, a fost relansarea profesională pe care mi-o datoram şi, mai mult, o trambulină. Altfel, sunt bine, sănătos (atât cât poate să fie un hodorg de 40 de ani), continui să-mi respect contractele (în ciuda bârfotecii/zgomotecii), tot cu Vântu vorbesc (rar) la telefon mai des decât cu Voiculescu (deloc) şi azi-noapte am fost prima oară-n viaţă în clubul Le Gaga.

Conform obişnuinţei Ciutacosferei, mai facem o tură de 24 ore de chat; cu mine. Întrebaţi (decent) ce vă trece prin cap şi eu vă răspund în bloc, când am timp. Go!