Din punctul meu de vedere, Ionel Manţog poate să se considere şi victima Arcului de Triumf, şi Iisus de pe cruce, şi reîncarnarea Imperatorului Cezar. E liber să-şi imagineze că tot Universul conspiră nedrept împotriva lui şi că Soarele şi Luna şi-au dat mâna peste Coloana Infinitului ca să lase Turcenii fără director general. Nu la el e problema, ci la partidul pe care momentan (după ce-a trecut în prealabil pe la foştii duşmani politici, actualii aliaţi de criză) îl slujeşte cu râvnă, care tace adânc în acest caz, după un obicei împământenit, clasicul “câinii latră, caravana trece”, în speranţa că, poate, uită lumea măgăriile pe care le face.

No comment-urile şi uimirile prost mimate nu ţin loc de responsabilitate politică a celor care l-au adus de la PSD, care l-au folosit, care l-au acoperit şi care, într-un final, l-au recompensat pentru serviciile aduse. Mod de acţiune similar cu altul extrem de recent, dar trecut subit în uitare. Mă refer la promovarea politică a faimosului dom’ Costel, de pe centura Craiovei şi din mijlocul interlopilor, în capu’ trebii de la irigaţii. Nimeni – nici Berceanu atunci, nici Videanu acum şi nici Boc în general, ca preşedinte de partid şi premier în funcţie ce se află – nu-şi asumă vreo responsabilitate şi nu suferă concret vreo consecinţă pentru că au împins în funcţii publice extrem de vizibile şi de importante nişte persoane pentru care epitetul “dubios” este un alint dulce.

Mai mult, aici

Share