Aproape nu e zi de la Dumnezeu să nu citesc, pe site-uri de media ori pe agenţii de presă, sub formă de informaţii oficiale sau pe surse, informaţii despre media care se închid sau, după caz, mai des, se restructurează (cu precădere) prin concedieri. Mai ales de când s-a publicat noul cod fiscal, parcă-i concurs de ştiri proaste. Nimeni nu va scăpa, asta-i sigur, fiindcă, dacă ai răbdare să citeşti şi nu haleşti pe nemestecate propaganda portocalie de tipul “s-a făcut dreptate” şi “o să fie bine”, actul normativ băsescian pe care şi l-au asumat Boc, Şeitan şi Vlădescu este realmente criminal pentru orice om care-şi foloseşte creierul ca să trăiască şi pentru fiecare societate comercială care nu tinichigereşte şi nici nu ospătăreşte.

Îmi aduc aminte cantitatea excedentară de entuziasm care domnea, imediat după (re)alegerea lui Băsescu, în unele dintre redacţiile care zilele astea se închid sau, după caz (ăla mai fericit), doar se depopulează. Nu m-am bucurat (şi nici n-o voi face vreodată) pentru o închidere de ziar/radio/televiziune. Cu cât sunt mai multe voci/pixuri libere de contract, cu atât mai puţină este libertatea de expresie de care beneficiem. Presiunile (politice, economice, patronale) sunt mult mai de succes când la poartă-i coadă cu oameni dispuşi să facă orice pentru un salariu.

Că le-a plăcut ziariştilor un personaj politic în aparenţă fistichiu şi pitoresc pot să înţeleg, fiindcă gusturile nu se discută. Că i-au detestat pe ceilalţi, iar e de necomentat în democraţie. Dar zău dacă pot pricepe, chiar refuz s-o fac, cum nişte oameni cu nivel intelectual (şi instrucţie) peste medie au fost în stare să facă asumat propagandă politică în detrimentul evident al propriilor interese. Din acest moment încolo, aştept cu interes “consolidarea” media la nivel naţional până vor rămâne o televiziune, un radio, două cotidiane (toate naţionale) şi o salbă de ziare ale judeţenelor de partid, precum şi angajările pe baza diplomelor postuniversitare eliberate la sediul şcolii din jurnalism din strada Modrogan, Sector 1, Bucureşti.

UPDATE: Cumătru’ Mordechai scrie dureros şi trist

Share