Motto: “N-am crezut că Pandele e o chestie sonoră” (Marean)

Geoană-şi cere scuze public pentru vizita la Vântu. Cică l-a bătut gândul să demisioneze după verdictul Curţii Constituţionale, dar l-au ţinut dorinţa de a ţine partidul strâns şi, auzi la el, nişte moralitate. Bine, bă, dă-ţi două palme şi dă-ţi acum demisia, să-ţi acceptăm formal şi noi, nemembrii de partid de care ţi-ai bătut joc iresponsabil, scuzele de paradă. Că de iertat n-o să te iertăm niciodată.

Gata, m-am liniştit! Aveam o spaimă existenţială că nu candidează Năstase. Cu ocazia asta, o să câştig şi pariul cu el. A redevenit acelaşi arogant de odinioară, nemulţumit şi frustrat de orice critică la adresa lui. Partea bună e că măcar ăsta-i deştept. Dar o să pierd cravatele pe care mi le aducea cadou la fiecare vizită-n Asia. Oare voi reuşi să supravieţuiesc în noul context politic? Noroc că am stoc de cravate.

Diaconescu are, procedural, cel mai corect şi mai frumos ambalat discurs. Dar nu trece sticla şi e ezitant la momentul marilor decizii. Anunţă-ţi odată, fratele meu alb, în plen, candidatura şi bate-te! Asta dacă vrei să joci cu adevărat în liga mare şi să nu rămâi veşnic la stadiul băiat bun şi spălat, păcat că-i pesedist.

Mitrea e smardoi, are discurs şi stofa de lider. Sindicalistul din el nu se dezminte. Joacă o carte mare şi le zice bine, da-i tocit de noncombatul cu Băsescu. Accentuează pe cartea Oprescu, dar nici Sorin nu-i perceput drept cel mai mare duşman al preşedintelui. Iar pesediştii vor sânge, nu împăciuitorisme cu duşmanul de clasă politică. Fiindcă sunt călcaţi programatic pe cap de pedelişti.

UN SOI DE EPILOG: Băsescu a convocat, cu ocazia Consiliului Naţional al PSD, un CSAT de urgenţă ca să ne anunţe că l-a băgat Obama-n seamă astă toamnă. În ziua congresului, ce-o să mai facă? Îl trimite pe Boc pe lună sau o pune pe Nutzy să defileze goală prin Piaţa Victoriei?

CIREAŞA PE TORT: Băsescu îşi ia scut de la imperialişti, Iliescu tocmai le umple frigiderul de carne. Taica parcă nu mai are snaga de odinioară. Iar alintul ăla că n-are nevoie de funcţii şi onoruri nu-l crede nici fiu-meu. Hai că parcă, totuşi, începe să ia viteză şi să dea în ciocoi.