Mopul şi andre­le­le Ele­nei Udrea sunt doar începu­tul, iar is­te­rica reacţie a presei nu a făcut altceva de­cât să încurajeze asemenea gesturi. Or­biţi de luminile rampei şi imuni la simţul ri­di­colului, oamenii politici au început să se călăuzească după principiul că orice fel de publicitate, fie ea şi negativă, îi va aju­ta să pătrundă-n conştiinţele purtăto­ri­lor de ştampile de vot. Aşa a a­juns şi Bogdan Olteanu, altfel un tip sim­patic şi de cu­vânt, să presteze live cusut de nastu­ri căl­cat de cămaşă (absolut în­tâm­plă­tor, a mea) într-o emisiune de di­vertisment. Şi aşa probabil că vor ajunge alţi scrobiţi ai scenei politice – tra­diţio­nale prezenţe în fa­bricile de talk-show-uri – să ţină min­gea pe nas ca fo­cile, să dreseze nutrii, să în­ghită flăcari ori cine ştie de păcatele mele le-o mai tre­ce prin capete. Iar noi vom avea fix clasa politică pe care o merităm…

Mai mult, aici