“M-am născut în România.” Nu-i aşa că sună mobilizator, patriotic, înălţător? Şi nu-i aşa că, pentru a-mi hrăni publicul (existent şi prezumtiv), ar trebui să mă declar cel mai mare patriot în viaţă? Bine, o să dezamăgesc iar. Nu sunt nici mândru, nici ruşinat că m-am născut în România şi nu, eventual, în Uganda. E, pur şi simplu, o fatalitate, nu vreo poveste de destin complex. Aşa s-a întâmplat să se întâmple. În aceeaşi familie, din aceiaşi părinţi, cu 11 ani înaintea mea, s-a mai născut o fată, soră-mea; în URSS, la vremea respectivă, în Ucraina azi. Nici ea nu vi­brează; nici cu unii, nici cu alţii. Om fi noi greşiţi…

Integral, aici. Parte a campaniei “Ne-am născut în locul potrivit?”