Dobrogea e, de departe, noul El Dorado. Am constatat pe pielea mea că şoselele au devenit prea mici pentru cât de mulţi doritori de Land of Choice pe metru pătrat avem. Iar pentru onoarea asta, de a respira un week-end acelaşi aer cu mărimile financiare ale zilei, merităm să facem peste 6 (şase) ceasuri până la Capitală. Probabil că subţirimea potecilor e un soi de răspuns la câmpurile mult prea înguste pentru numărul şi determinarea petroliştilor care stăteau ciopor, vegheaţi de elicopterele poreclitelor autorităţi, acum câţiva ani, la ţuţuroaiele Conpet.

YouTube Preview Image

Acum văd, la televizor, ce eveniment epocal am ratat fiindcă ne-a mâncat undeva şi n-am mai avut răbdare să amânăm plecarea către casă pentru dimineaţa asta: asalt creştin-democrat de dreapta la Cogealac şi contraatac armat capitalist. Unde ţărănoaia, plesnită subit de un megainteres pentru energia eoliană, n-a mai rezistat cu nervii capului şi a dat năvală peste constructor. Sub magistrala conducere şi coordonare a primarului ţărănist în funcţie. Care, în loc să dea declaraţii scrise în faţa procurorilor, se dă apărătorul legalităţii în direct la tv. Parcă deja a cam început să-mi pară rău că nu-i şi Roşia Montană tot în Dobrogea…