Mi-e peste mână să scriu la trecut despre foştii colegi. E oribil să pui pe hârtie/net lugubrul şi fatidicul a fost. Şi totuşi, Gheorghe Cercelescu a fost, pentru mine şi pentru vreo cinci generaţii pe puţin, înainte de redutabilul analist economic, nea Gică. Un om fin, de treabă, cu un bun simţ molipsitor şi o modestie ieşită din comun. Un ziarist care, deşi scrisese-n zeci de ani mai multe texte decât citise majoritatea redacţiei pe care a înobilat-o cu prezenţa lui discretă şi cu harul aparte, era veşnic atent să nu te strivească. Şi zău că avea cu ce. Pasiunea şi vârsta nu l-au iertat. Aia cu coasa l-a luat de pe stradă, nici măcar din vreun studio tv, că despre criză perorează în direct starletele zilelor noastre. Ieşise de la conferinţa de presă a guvernatorului BNR. Ar fi putut, evident, s-o privească degajat din fotoliu ori să i-o povestească la telefon fostul său coleg Adrian Vasilescu. Dar n-ar mai fi fost acelaşi nea Gică. S-a ridicat la cer discret, nemeritat de discret. Pentru că n-a fost înzestrat de Mama Natură cu ţâţe mari şi craci lungi. Astăzi, după suflet, familia şi apropiaţii se vor despărţi fizic şi de trupul lui. Presa românească îşi mai duce la groapă încă un titan, puterea politică mai scapă de un evazionist plătit pe drepturi de autor, eu mă simt din ce în ce mai gol. Odihneşte-te-n pace, nea Gică, ai plecat la mai bine…

Share