Fiindcă tot sunt obişnuit cu pişatul împotriva vântului şi continui să caut unghiurile diferite de abordare a cazurilor care fac vâlvă în mass-media, voi încerca un demers similar pe generoasa temă Ilie Năstase a înjurat şi ameninţat o ziaristă.

1. DA, imensul fost sportiv a comis o mojicie şi s-a comportat inacceptabil în registrul comportamentelor definite de societate drept normale. Şi NU, Ilie Năstase NU are nici un drept special, în virtutea statutului său de legendă a tenisului mondial şi de tip pitoresc, să bage grosolănii de autobază la adresa nimănui. DAR Ilie nu e nici la primul comportament de acest tip şi, cu siguranţă, nici la ultimul. Cât timp a făcut-o la adresa ziariştilor străini/oficialilor tenisului internaţional, ne-am dat pe spate, ne-am bătut cu pumnii în piept că Nasty al nostru e unic, e fenomen şi i se pemite orice. Când a comis-o în bătătură, urlă intransigenţa-n noi.

2. Ilie Năstase, indiferent cât ar fi el de mare şi oricât l-am considera noi un bun public, are dreptul la intimitate. NU e vreun demnitar, NU (mai) are vreo funcţie nici măcar în sport şi NU e obligat să stea ca maimuţa-n cuşcă de câte ori vrea cineva să-l imortalizeze. DA, deşi în România ingerinţa în viaţa privată a oricărei persoane publice a devenit o regulă nesimţită, până şi fostul câştigător de la Roland Garros şi Forest Hills are libertatea de a alege când permite să fie fil(m)at, chiar şi în spaţiul public. Şi noi, toţi la un loc, obligaţia de a pricepe că nimic nu ar trebui să ne permită să intrăm cu bocancii în viaţa unui om, oricine ar fi el.

UPDATE: De ce o filmare făcută pe 15 iulie e postată pe Net şi devine subiect de presă abia la sfârşitul lunii august? N-a avut domnişoara un cablu la îndemână?

P.S. Nici Nasty, ajuns la vârstă respectabilă, nu mai e cel de odinioară. Dacă şi-ar fi păstrat scliprea care l-a făcut celebru, la întrebarea agasantă şi clar imbecilă “ce căutaţi în Timişoara?”, răspunsul natural ar fi fost “am venit să mă fut”.

Share