UPDATE: Am depus plângere la Poliţie, omul există şi vrea să devină erou, poate mai terminăm cu închipuirile şi scenariile

Haideţi să terminăm odată cu paranoia. Nici atât de lipsit de preocupări încât să-mi inventez incidente imaginare nu sunt, nici atât de paranoic încât să-l bănuiesc pe preşedinte că-şi pune gealaţii să mă sperie prin mall-urile marelui oraş n-am ajuns. Pur şi simplu, s-a întâmplat ieri ca doi descreieraţi, care s-au declarat emfatic susţinători ai lui Traian Băsescu, să-şi arate muşchii în faţa unui copil care n-are nici o vină pentru prestaţia tatălui său în spaţiul public. Am postat precizările făcute în emisiunea şi la rugămintea Gabrielei Firea, ca ultimă referire a mea la penibilul incident, pentru a ridica în dezbaterea publică două probleme ale societăţii româneşti de astăzi: inexistenţa reacţiei instituţionale şi violenţa latentă.  Pe de o parte, dacă poliţia şi administraţia privată a mall-ului nu dau nici un semn la 24 de ceasuri după un eveniment în care e implicat, în parohiile lor, un personaj public cu notorietate pe care o am eu, cu toate riscurile de imagine pe care şi le asumă, atunci nu-şi vor mişca dosurile pufoase sub nici o formă cînd tu, omule obişnuit care citeşti acest blog şi te uiţi la tv, o să fii călcat în picioare. Pe de altă parte, în toate straturile societăţii româneşti, musteşte sub capac o violenţă mocnită care, odată scăpată de sub control, poate degenera păgubitor pentru tot ce mişcă-n ţara asta.

UPDATE: Uitasem să reiterez faptul că orice ameninţare mă înrăieşte. O fac acum!

P.S. Dacă vă detensionează, voila de vedeţi ce-aş mînca şi ce-aş bea; şi cu cine

Share