Îmi provoacă plăcere orgasmică lupta oribilă din PD-L. Reforma statului a ajuns, până şi pentru proştii care cumpărau vorbe mari, nimic altceva decât era, de fapt şi de drept. O cafteală fără menajamente între tabăra Udrea (care vrea să preia partidul şi caşcavalul) şi tripleta BVB. Ăla mic e înhăitat cu bagabonţii şi, înaintea mascaradei aşa-zis-ului vot democratic, i-a zburat preventiv pe doi dintre oamenii sprijiniţi de Băsescu, epicureanul Vlădescu şi anonimul Dumitru. Iar milogul de Şeitan, altă unealtă băsesciană, a confirmat că a fost propus la remaniere.

E ca pe vremea lui Radu Vasile, cu diferenţa că Emil Boc e prea mic să ia ficusul la subsori, aşa că stă agăţat de el. Dacă mai continuă aşa, în doi ani, promit că o să urmăresc cu sufletul la gură pe TVRM talk-show-ul decisiv, în urma căruia se va tranşa lupta dintre Udrea şi Voinescu minus Cotoi pentru legitimitatea conducerii unui PD-L de 1,2%. Până atunci, însă, dincolo de faptul că se-ncinge lupta de clasă şi că slujitorii Duduii vor să ceară capul piticului, am subit o mare problemă de conştiinţă şi atitudine. În smardoiala dintre ai lu’ Tiranozaurus Murfatlarus Rex cu ai lu’ Minimus Captivus, eu cu cine păcatele mele să ţin? Bine, n-am un răspuns, deci sunt neutru ca Elveţia. Deci voi urmări şi comenta  cu detaşare cuţităreala…

Share