Victor Ciutacu - Vorbe Grele

Superba atmosfera de pe Ion Oblemenco! Mi s-a facut pielea gaina urmarind acest clip. Dumnezeu sa-l ierte pe maestru.

Cei de la Putere n-au existat în aceste zile. Sunt prea mici ca să mai vorbim de ei. Românii au fost oricum în doliu, fără ca acest lucru să fie decretat de nişte NIMENI.

Am citit si am auzit si lucruri care trebuiau date uitării cel putin în aceste momente,momente în care poporul,cel care are dreptate întotdeauna,cinsteste memoria celui pe care l-a simtit aproape si cu ale cărui poezii si-a încălzit sufletul.Asta este ceeace contează.

Admirabil. Totul plin de demnitate si pretuire, programele, discutiile, amintirile, discursurile. Zguduitor vadim, ca intotdeauna cu adevarul stindard, curajos si aprig, pe masura Poetului. De remarcat si schelaiturile de sustinere ale intristatei asistente, uneori dadeau impresia ca pleaca direct la revolutie, de-acolo, de la cimitir, altfel cand a fost nevoie de proteste adevarate, stateau la tv! Bineinteles ca guvernantii au fost pe masura asteptarilor: n-au aprobat doliul national, invidiosi pe ceea ce nu vor putea fi nicicand, razbunatori pe ceea ce nu vor putea intelege! Cred ca marinarul si-a muscat pumnii de ciuda cand a vazut felul in care poporul a rezonat la ideea de patriotism, in pofida eforturilor sale disperate de-a invrajbi, de-a alunga, de-a instraina, desi as pune pariu ca a cam mustacit la gandul de-a aduna si el mase de oameni care sa-l slaveasca si sa-l adore! Oricum, la loc comanda, Poetul s-a dus, noi am ramas, tristi si debusolati, sa ne ducem crucea mai departe.

Buna!

Romania profunda plange….plange dupa Paunescu…plage dupa ea…dupa ce crede ca era si dupa ce vede ca e….
Ar fi bine insa ca din plansetul nostru sa iasa in sfarsit si ceva actiune…nu ma refer doar la proteste…pt ca un protest poate insemna si infiintarea unei firme….si descoperirea unei inventii…si o cariera profesionala frumoasa…si curatirea unei strazi sau a locului de langa casa ta…iar mai apoi poate si o comunicare mai mare intre noi, cei ce ne plangem si suspinam dupa Romania…dupa NOI….dupa Paunescu….
Respect don’ Paunescu!

imi este scarba de absolut toti cei care s-au perindat pe la televiziuni zilele astea si pe la capataiul MAESTRULUI, si atunci cand a fost in viata, si ma refer aici in mod special la ultima parte a ei, atunci cand era chinuit de boala foarta crut, si era slabit astfel incat inafara de mintea stralucita si spiritul inconfundabil era de nerecunoscut, nimeni nu vorbea de talentul lui si de ce a reprezentat el ptr natia asta.sunt pe cale de disparitie cei care mai au catusi de putin vreun sentiment ptr tara asta, ptr istoria ei si ptr personalitatile ei.meritam tot ce e mai rau, un popor care nu isi cinsteste istoria si eroi, oameni care au facut ceva ptr tara asta, nu merita nimic, si viitorul lui este sumbru.

“.Salut fratern, Moldova, Bucovina,/Salut fratern, Ardeal, si tu, Banat,/Salut fratern, Muntenie vecina,/Si Maramures, neam ne-ngenunchiat./Priviti aceasta sacra frumusete:
Oltenia pamant de oameni buni/Si pumn pedepsitor cu cinci judete,/Caus al palmei vechilor taciuni.[...]Tot ce avem, noi am facut cu truda/Si n-am trait din mila si pomeni;/
Spre binele acestei tari asuda/Si semetia noastra de olteni…”
Este prima data cand citesc acest imn, aceste versuri atat de pline de iubire pentru acest popor. Frumos gestul Oltenilor, mi se bucura sufletul ca fratii mei(si-mi sunt frati, doar sunt moldoveanca)isi recunosc valorile si le apreciaza.
Insa plang si ma tem ca vom fi din ce in ce mai saraci, cu fiecare valoare care pleaca dintre noi. Si de fiecare data nepretuita de poporul pe care l-a slujit, pentru care a ars atat de puternic, pe care l-a iubit nespus.
Ne vom mai aminti noi de acest “Salut fratern” Oltenia , Moldova, Bucovina, Ardeal, Banat, Muntenie, Maramures, “salut fratern” intreaga Romanie? Ne vom mai aminti noi de acest “pamant de oameni buni” ? Sau ne vom vinde atat de repede raului, vom lasa ura, invidia, lacomia sa roada ca rugina, lasand ca truda, sacrificiul inaintasilor nostrii sa fie in zadar?
Vreau sa cred ca Dumnezeu se mai uita totusi la noi, la fiecare, si ne spune asa cum i-a spus lui Ghedeon:” Domnul este cu tine, viteazule!”, cu acea viziune a ceea ce am putea sa fim. Si putem fi viteji, putem sa redevenim ce-am fost, dar pentru aceasta este nevoie ca fiecare, acolo unde este, sa dea ce este mai bun din el, sa desparta graul de neghina, sa lase valoarea sa iasa la suprafata, cu orice pret.
Imi iubesc tara, si vreau ca tot ce fac, de dimineata pana seara, sa fac cu gandul mai intai la cel de langa mine, si in ultima instanta la mine. Nevoia lui sa primeze, si abia apoi a mea.
D-le Ciutacu-sa nu incetati vreodata aceasta lupta cu raul, oricat de greu vi s-ar parea, oricat de atragator ar parea oferta de pe celalalt mal. Daca Dumnezeu va este alaturi, va va fi suficient in tot ce veti face, in orice demers. Sper sa aveti aceasta credinta. Adevarul intotdeauna va iesi la suprafata, cand te astepti mai putin. Este singurul lucru care dureaza, care nu este efemer.
Sa aveti izbanda marti cu d-l Mircea Badea la protest, sa aveti trecere inaintea membrilor CNA.
Numai bine si toate panzele sus! Avem o lupta de dus si de terminat!

Salutare Victore

Ai 100% dreptate in legatura cu guvernul, cu toate ca sa fiu sincer nici nu ma asteptam la altceva. Guvernul s-a comportat cu indolenta si nepasarea caracteristica. Daca nu e vorba de conturile lui madame Udrea sau obsesiile marinarului, guvernul nu catadicseste nici sa ciuleasca urechile.
Ce imi provoaca sila si scarba in schimb este articolul lui Tismaneanu legat de acelasi subiect. Pentru prima oara in foarte multi ani, am simtit nevoia fizica sa-i pocesc fata de comunist si ipocrit nenorocit al acestui impostor.
M-am resemnat cu ideea ca in timp ce istoria il va tine minte pe Paunescu ca pe un mare poet si patriot, Tismaneanu va dispare din constiinta publica odata cu disparitia fizica.
Un jeg ordinar.

Eu n-am sa ma lamuresc niciodata ce Doamne-iarta’ma, invata jurnalistii la scolile alea de scris jurnale!! Daca n-am auzit azi de sute de ori, “sicriul cu trupul neinsufletit al lui Adrian Paunescu”, inseamna ca’s surda. Nu pricep?! Sicriul cu A.Paunescu, sau simplu, Paunescu a plecat de la Ateneu spre locul vesnic, nu ne-ar fi facut sa pricepem ca acolo, in alea patru scanduri, ori ce-or fi fost ele, ca tot 4 erau, se afla un trup neinsufletit??! Nu stiu…is chiar obligatorii sabloanele astea?!! Ce vor sa accentueze prin asta? Ca trupul pleaca, OMUL -POET ramane?!! Nu pricep si gata!
In rest, nici nu trebuia decretata zi de doliul national, pentru ca a fost!

Ti se face pielea de gaina …

Inca nu realizez. NU POT realiza ca POETUL a murit. Doliu a fost azi in sufletele romanilor, lacrimi de crocodil au fost – din nou – in ochii celui pentru care nu era greu sa semneze o simpla hirtie. Poporul il iubeste pe POET si dincolo de moarte si “pune doliu la steag” dupa cum bine a spus dl. Vadim. POETUL va ramine in istoria literaturii romane si in sufletul poporului pe care l-a iubit atit.

Ne mor patriotii si poetii de geniu si in urma lor ne raman boaitele in limuzine si blondele lor semidocte, ebe-le, si toti cretineii care se dau pe sticla marilor ecrane drept oameni de stiinta. Este epoca imbecililor ambalati in euro, a vanzatorilor de limba romana si tara pe un pumn de voturi. Guvernul isi asuma tot, sa-si asume si moartea lui Paunescu! Am ajuns straini in propria noastra tara. Pana-ntr-o zi…

Oltenii l-au iubit cu-adevărat.Păcat că nu i-au arătat asta atunci când mai putea conta.A fost o SCÂNTEIE,va fi întotdeauna o FLACĂRĂ.

Un stadion cantand, mai mult decat orice discurs sau comentariu…restul e tacere.

desi nu-mi plac inmormintarile, am fost la cea a lui adrian paunescu, poetul inspiratiei mele, pina la anuntul mortii lui m-am trezit la ore pe care nu le aveam in calendarul diminetilor mele numai cu ideea de a deschide televizorul si a afla ca nu a murit, ca mai exista o salvare, ca inca nu si-a parcurs drumul, am izbucnit in plins de zeci de ori, mi-am strigat neacceptarea, m-am prabusit in dezordinea prapastiei mele. timiditatea, situatia mea financiara m-au condamnat pina in prezent sa-mi ratez rind pe rind putinii oameni contemporani pe care as vrea sa-i intilnesc, sa-i intreb, sa-i descos, pe unii ratindu-i definitiv: adrian paunescu si jose saramago. ii mai am pe fidel castro, garcia marquez, diego armando maradona si ion iliescu. cam ciudata incidenta a domeniilor, nu conteaza. din aceleasi motive stiu o sa-i ratez si pe acestia.
sint deprimat si deopotriva suparat pe mine ca m-am resemnat cu un viitor improbabil al unor gasiri fictive, ca l-am ratat pe adrian paunescu desi aveam la dispozitie limba care imi putea facilita intilnirea, aveam iubirea poeziilor lui, aveam admiratia pentru personalitatea acestuia, aveam iubirea de la 5 ani pentru universitatea craiova, aveam afinitatea pentru saracie, foame, dezastru, atitea motive, insa nenorocita mea de rusine nu m-a lasat niciodata sa fac vreun demers. poate si virsta a fost un dezavantaj pentru mine, 30 si ceva de ani poate ca nu-ti dau curajul de a fi fata in fata cu un om de o asemenea complexitate. sau poate ma scuz.
sint suparat ca uniunea scriitorilor nu si-a trimis intiiul reprezentant (pe manolescu), ca institutul cultural roman parca nici n-ar exista, ca ziua doliului national a fost doar pentru noi in intimitatea noastra, dar nu si a oficialitatilor, ca intimpalrea a facut ca eugen simion sa nu poata veni la inmormintare, ca la putere sint chiar cei care l-au tot desfiintat ani la rindul pe adrian paunescu, ca nu a fost un cimitir mai cuprinzator sa vina si mai multi oameni, ca la poetul a murit la virsta asta (de parca el si-a ales sa moara acum).
l-am auzit la un moment dat pe un om de linga mine spunind “i-a dat dumnezeu o zi frumoasa”. aproape imediat m-am auzit spunind: mai bine ii dadea mai multe zile!

@violet: “Adrian Năstase a făcut, dincolo de moarte, să dispară diferenţele dintre oameni.”

Stii de cate ori s-a facut greseala asta pe tv , de vineri pana azi ?

Superb!Sper ca Marele OM,Adrian Paunescu sa fi putut vedea de undeva jalea,dorul de el al romanilor care l-au plans si condus pe ultimul drum,omagiul adus in cinstea lui de catre televiziunile care i-au fost aproape si iubirea de care a dat dovada poporul pe care El la iubit atat.Pacat ca nu l-am apreciat in viata atat pe cat merita,pacat ca s-a dus prea devreme,mai avea multe de spus.

TVR ar trebui desfiinţat. Ca şi Revista22. Venetici pe care istoria nu mai poată să-i încapă, alde tismăneanu, cornea, palade. Aţi scuipat veninul vostru de vînduţi pe obrazul acestui biet popor. Ruşine!

despre morti numai de bine. totusi pana la doliu national e cale lunga.nu am urmarit nici o emisiune despre subiect,unde vedeam bocitoarele sau criticii schimbam imediat canalul. e prea devreme pentru judecati de valoare

Ne mor valorile rind pe rind iar noi murim putin cite putin in fiecare zi. Nu mai avem nici o sansa, ne stingem ca natie sub teroarea portocalie si nu facem nimic.
Ne tot agatam de cite ceva dar nu sunbtem instare sa iesim din anonimat.
A murit singurul patriot adevarat care a mai fost in Romania, singurul om care tinea la indentitatea nationala ca la o evanghelie sacra.
Poate ca afost un comunist. Dar cine nu afost dintre cei cu vitste de peste 50 de ani ? Si totusi merita o zi de doliu national. Asa comunist cum a fost a fost mai patriot decit toti anti comunisti fosti securisti cate sunt in diferite partide, macar el a recunoscur (de parca ar fi un pacat de moarte sa fi fost comunist),si-a asumat si si-a dus crucea pina la capat,
Pacat mare pacat.
Dumnezeu sa-l odihneasca

BRAVO FANILOR CRAIOVEI!Eu astept asta de vreo 20 de ani.MAESTRUL la fel.Sa-i fie tarana usoara,ca de odihnit in pace ,nu are cum, pana nu ne vede scapati de blestemul asta portocaliu.Sub nenorocitii astia si tot neamu lor ar trebui sa se deschida pamantul.

Impresionant. Acum, o întrebare : Cine apreciază un interval de timp pentru care geniul Păunescu, “cel mereu prezent în sufletele tuturor românilor de pretutindeni” se va stinge ușor-ușor asemeni unui neuron bine dozat de aburii cotidianului? Îmi permiteți o estimare ?: o săptămână, mai mult nu-i dau, și asta o consider o prognoză optimistă! Se vor găsi toate creaturile astea de circ, toate leprele astea ce-și flendură organele pe la televizoare în speranța că vor da, într-o bună zi, de o cârjă aurită care să le umple “suflețelul” să-i ia încet-încet locul. Nu, nu mă refer doar la pipițele Chiloțarului sau la nu știu ce derivate, mă refer și la șacalii care, deocamdată, stau pe fotoliu, la căldurică. Deocamdată …

Toți sunt devină: de la scârbele în cauză pentru că-s conștient bolnave la toate televiziunile ce dau pe post așa ceva. Toți își au vina.

Nebunilor, trezițivă! Viața reală e-n cratița goală!

GENIULE, așa ne lași ? Ești mândru de noi ?

Recunosc, umil, că nu l-am citit pe Păunescu, asta deși am imediat 21 de bețe, dar cum să citesc ceva de a cărei existență să nu fi auzit ? Da, este posibil. De ce ? Pentru că în liceu nu te învață Păunescu. Nu se predă Păunescu, dar se predă Cărturescu. Eh … las-așa … Cărturescu/Păunescu … “escu” să fie, nu? NU! Dintre macabru și patriotism, prefer doza mea de suferință vă rog. Da da, știu că e scump, și știu că nu se vrea, dar nu știu că nu se poate. Jegi de capabili ce sunteți … nu mă citește nimeni, știu, dar nu mai pot. Am o dedicație pentru voi : e din repertoarul “Inevitabil, așa să-mi ajute D-zeu!”

Remember remember the fifth of November
Gunpowder, treason and plot.
I see no reason why gunpowder, treason
Should ever be forgot…

Mi-e jenă să recunosc că am trăit cu o așa valoare fără de care să nu știu. Pun capu în pământ și tac.

P.S: Nu scoate Jurnalul o carte de-a lui? Mi-ar plăcea să fie sub sigla “mișcării de rezistență” vă rog. Mulțumesc.

Asa cum picturile capata valoare si pret doar dupa moartea pictorilor asa noi Romanii acest popor cam ciudat ne pretuim valorile doar atunci cand le pierdem.

Da, discursul lui Vadim a fost penibil. Ca sa incepi sa spui toate balivernele de partidul tau si de cat de mult ai vrut tu sa-l ajuti denota lipsa de bun simp

PS: Victor, in aceasta seara a trebuit sa schimb canalul, sa nu ma mai uit la “Sinteza zilei” “datorita” colegului vostru Lucian Mandruta. Mai aveam putin si dadeam in ulcer. A gresit Mihai Gadea ca l-a invitat pe acel individ sinistru.

tvr-ul il invita pe neica nimeni sa-si dea cu parerea despre Paunescu,voi il chemati pe Mandruta ,acest colos al culturii romanesti,sa-si debiteze ineptiile pe post.Era acelasi lucru daca o invitati pe Simona Senzual(sper sa nu o chemati in emisiunea de maine}.
Dupa parerea mea {neavizata}este cea mai mare pierdere a culturii romanesti din ultimii o suta de ani.

Am fost la înmormântare… tot timpul m-am gândit: ce zi de vară! Doar culorile trădau anotimpul în care ne aflam! Parcă a adus vara această pierdere, parcă toată căldura din inima-i explodată s-a risipit în atmosferă…

Ca o reverenţă, frunza
de Adrian Păunescu

Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge,
şi o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverenţă dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-şi creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude ţipăt de cocor în drum.

Sunt schimbări grozave orşiunde, parcă,
prin tufişe slute – zdrenţe moi de nimb,
cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.

De-ntrebări finale, ziua este plină,
toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverenţă frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.

(din vol. “Apogeul firii”)

Sunt de acord cu dumneavoastra in legatura cu Vadim. Ma asteptam naibii astazi sa se abtina de la un discurs cu elemente victimizare politica sau “fraternitate”. Sincer,dumneavoastra si domnul Tuca consider ca i-ati fost mai apropiati lui Paunescu,decat a fost vreodata Vadim. Poate gresesc,dar nu mai pot cu acest patriotism de carciuma.

In alta ordine de idei,m-au marcat destul de mult evenimentele recentele,astazi si in ziua in care s-a stins. Domnule Ciutacu,am plans. Un pusti ca mine, care nu stie,nu cunoaste mai nimic despre acest titan. Stiu insa ce a reprezentat, cantitativ si calitativ si imi pare rau ca nu l-am cunoscut,nu l-am citit si ca nu am trait Flacara. Este un sentiment urat,chiar cu un iz de panica,oamenii superbi pleaca si “vulturii” raman. Iar acesti vulturi raman tot timpul in popor,reincarnati sub alte forme. Dar oameni ca Paunescu sunt rari.

o coincidenta interesanta (Paunescu-Obama)

E incredibil cum s-au gasit sa-l denigreze unii care habar n-au despre ce vorbesc, repeta ca niste papagali niste sintagme auzite pe la altii. Cei care n-au calcat in viata lor la Cenaclul Flacara, cei care nu i-au citit niciodata poeziile, macar 100 dintre ele, cei care nu i-au citit publicistica fabuloasa, nici n-au dreptul sa caste gura! Inainte de a casca gura, mars la biblioteca!

Orice om trebuie judecat in contextul epocii sale, iar meritele lui Paunescu sunt infinit mai mari decat derapajele: nu doar poezia, nu doar Cenaclul si revista Flacara, nu doar descoperirea si canalizarea valorilor, dar pana si ideea de spectacol! Flacara a fost, probabil, primul spectacol interactiv din Romania, facut pentru si impreuna cu publicul! Cu alte cuvinte, in anii ’70, Paunescu facea ceea ce TVR-ul n-a invatat nici macar astazi sa faca: sa-si respecte si sa-si consulte publicul!

Ma simt norocoasa ca am putut sa particip la aceste spectacole de calitate, ca am putut sa-l ascult live pe Paunescu si sunt sigura ca istoria literaturii ii va da locul pe care mai-marii vremii au refuzat cu incapatanare sa i-l recunoasca: acela de “nemuritor la zidul mortii”!

Paunescu e un sfant, e un om, dar unul absolut genial, fara nicio exagerare! Cititi “Manifest pentru mileniul trei”, volum de versuri aparut inainte de 1989, in care veti gasi poezia “Analfabetilor” si alte poezii care erau clar impotriva regimului! Ma si mir cum au putut trece de cenzura!

In cadrul Cenaclului, interzis in 1985, Paunescu spunea niste lucruri cutremuratoare despre teme tabu pe vremea aia – libertate, valori si non-valori, politica, unirea cu Basarabia – ne asteptam sa vina din moment in moment sa-l salte si sa-l bage la parnaie! Avea un curaj absolut nebun!

Nu cred ca e bine spus “popor mic”. Un popor devine mic atunci cand conducatorii lui sunt mici, inculti, iresponsabili. Credeti ca ar fi ramas aici Carol I daca nu ar fi sesizat maretia ascunsa a acestui popor, daca nu ar fi simtit ca el poate initia acel proces care, bine condus de cei ce-i vor urma, va trezi in Romani partea lo buna?
Adrian Paunescu a fost, fara indoiala, un geniu. De aceea s-a impus in conjuncturi nefavorabile. Trecerea lui in alte dimensiuni spatiotemporale, imposibil de atins in stare de constienta este o mare pierdere pentru noi, cei care am ramas sa ne luptam cu impostura, incompetenta si iresponsabilitatea. Ciudate si nelalocul lor mi-au aparut aplauzele cu care a fost condus pe ultimul drum maestrul Paunescu. In traditia poporului roman un asemenea eveniment producea tristete si durere. Aplauzele inseamna bucurie! Cel care aplauda se bucura alaturi de cel ce reuseste un eveniment deosebit, castiga un meci de fotbal, o cursa de atletism, un premiu. Dar cum poti sa aplauzi moartea unui asemenea om!!!???

A fost inainte de orice un Mare Maestru in iubire, si flacara lui nu se va stinge niciodata!

Intreba un bou daca poeziile anticomuniste ale lui au fost publicate inainte de 1989…din toti cei prezenti nu ati reusit sa-i spuneti tembelului ca asa ceva ERA INTERZIS si nu-ti publica nici o editura asa ceva, nici macar Gazeta de perete(adica peretii celulelor) de la Gherla sau Jilava; altfel Tutea ar fi avut si el macar o carte publicata. S-a gasit unul sa publice un roman cat se poate de anticomunist, dar ala a reusit doar pentru ca era Director de Editura, si dupa putin timp a fost sinucis. Atat Paunescu cat si Sorescu ar fi putut opta pentru anticomunism din start, si azi n-ar mai fi avut nici un critic, pentru ca nimeni nu si-ar fi batut capul cu puscariasi oarecare,de care n-a auzit nimeni, fie ei si puscariasi politic.Unii spun ca Nichita a gasit alta cale, dar Nichita nu avea tata inchis politic, ceea ce i-a permis sa intre la facultate fara probleme…Paunescu nu a avut decat o varianta alternativa la destinul pe care si l-a ales – neantul.

A inceput decaderea reala a neamului,incepand de azi suntem populatia fara capatai,fara urmasi,fara viitor.Nationalismul a fost ingropat de catre Academia Romana,in stilul clasic,sec.Nu ne ramane decat sa jelim o moarte a tarii.
Promit sa nu mai zic nimic de olteni NICIODATA.JOS PALARIA!
Cat despre mandruta,rar am vazut un aspirant labe1tv mai mare si mai dornic de afirmare.Jalnic.
Semnat:fata cu sucu”

Draga Victor,
Fac parte din GENERATIA IN BLUGI si sunt mandra de asta. Ieri, uitandu-ma la televizor m-am bucurat sa vad cum Maestrul a reusit pentru ultima data sa uneasca atata lume. Mi-au revenit in memoria afectiva senzatiile fantastice traite la spectacolele domniei sale.
S-a tot vorbit zilele astea de o reevaluare a operei Maestrului. Ar trebui. Si, parerea mea e ca ar trebui intrudus in programa scolara. Daca vrem ca fiii si fiicele noastre sa descopere patriotismul adevarat, sa-si doreasca sa ramana in aceasta tara si s-o faca sa evolueze trebuie sa-i determinam sa-l cunoasca pe Adrian Paunescu.

Au cinstit in mod admirabil memoria lui Adrian Paunescu !!!… FELICITARI SUPORTERILOR !!!…

In privinta emisiunii lui Gadea de aseara , pot sa spun ca a fost cam aiurea toata cearta aia INUTILA !!!…

In alta ordine de idei : Eu nu ma omor dupa fenomene paranormale sau discutii despre acest gen , insa , merita sa -l ascultati mai cu atentie pe Oreste , nu pentru ca se ocupa cu aceste fenomene , ci pentru ca este un baiat foarte inteligent si cu o minte deschisa la lucruri pe care majoritatea le refuza din start !
Mai bine l-ati aduce la Antena , ca ar fi mare castig pentru voi si emisiunea lui !…
Am impresia ca a ramas ” ratacit ” printre idiotii aia de la B1 …

De obicei urmaresc seara emisiunea dlui Gadea. Aseara ma asteptam la o emisiune decenta si “indoliata”. Din pacate nu a fost asa. Mandruta a stricat totul. Nu era cazul ca intr-o astfel de zi sa se certe cu toata lumea chiar daca are pareri diferite. Daca emisiunea lui este o aiureala nu trebuie sa strice si alte emisiuni. Imi pare rau ca din cauza lui a trebuit sa-mi folosesc telecomanda schimband postul. In plus este si foarte nepoliticos, lucru de loc frumos pentru un om de televiziune, asa cum se considera. In rest va doresc toate cele bune.

Cred ca m-ati inteles,era vorba de Vadim-prm.
Paunescu a fost un om pe cand Vadim un legionar.

Dumnezeu sa-l odihneasca. Are nevoie de liniste macar in nefiinta.
Noi l-am condus asa cum ne e caracterul. Cei multi cu lacrimni si regrete, putini l-au spourcat si in clipa inmormantarii.Badea le spune rame eu le spun melci limax pentru ca lasa si bale in urma lor.

Nu vreau sa-l mai vad/aud niciodata pe Mandruta. Incult, gaunos, lipsit total de inteligenta, de spirit, de modestie, ranchiunos si invidios. Sa mearga la Dilema veche sa scrie cu Cotoi texte.
Culcer a fost o nesmtita pentru ca a permis colegului ei de la revista 22, A. Cornea, sa fie mai mult decat marlan. Dar mai bine asa, ne-am dat seama inca o data ce inseamna ciuma portocalie.

Excelente aproape toate comentariile. Nu prea rezoneaza cu titlul usor ironic al postarii. Si excelent discursul lui Vadim. Iar poporul nu e “mic”, e doar, vremelnic, adormit. De propaganda deghizata in presa “libera”.

Romanii au spirit. Asa, in toata durerea, i-am simtit deosebiti.Cum niste ”indivizi conducatori” ne abat de la ceea ce meritam?
PS: Mandruta ”sa faca raiting” la alt post.Parca a aterizat de pe alta planeta.

Tot eu. Imi pare rau ca nu sunt din Bucuresti. As fi venit sa va vad la miting.

Sper ca Victor Socaciu sa se tina de promisiune, adica sa reuneasca macar la ocazii speciale pe cei ce stiu sa exprime prin muzica versurile lui Adrian Paunescu.
GENERARIA IN BLUGI este si va fi unita mereu datorita poetului. Cred ca nu e ins trecut de 40 de ani care sa nu stie macar un vers si caruia sa nu-i vibreze sufletul privind inregistrarile din anii ’80.
Eu am crescut cu aceste creatii, eram adolescenta in 1984 cand am simtit pe viu energia acestui OM – la Ipotesti, Lacul lui Eminescu, 15 iunie. Atunci a fost aproape obligat de multime sa recite poezia Doina, de Mihai Eminescu, cu toate ca militia impanzise toata padurea.
Fenomenal OM! Rasuna padurea de tunetul vocii sale. Acuma realizez cat de onorant este pentru mine ca am trait acea zi pe pamantul pe care a calcat Eminescu, am respirat aerul incarcat de vocea si spiritul lui Paunescu si m-am hranit cu energia transmisa de domnia sa.

La multi ani,d-le Gabriel Victor Ciutacu!

Sa fiti sanatos,fericit,sa aveti numai bucurii si impliniri in familia Dvs.,in profesie,in tot ceea ce faceti!
Apreciez cu sinceritate si incredere atitudinea Dvs. fata de ceea ce se intampla cu societatea noastra de astazi.

Voi fi alaturi de Dvs. si Mircea Badea,in protestul de maine.

Eu il iubesc si il apreciez enorm de mult pe
D-L MARE POET si OM ADRIAN PAUNESCU si zilele acestea am fost muta…Durerea a fost si este foarte mare.
Am apreciat respectul si atitudinea majoritatii, si a celor care,chiar si tacand,au fost alaturi de acest mare geniu al poporului roman.

Cu mult respect pentru Dvs.,
IoanaP

De ce oare nu-mi gasesc cuvintele sa spun ce simt acum,nici macar nu ma mai intereseaza ca un cornea,o rama,si-a slobozit gura precum un canal plin de mizerii,ca un mandruta nesemnificativ,neesential si inutil a cautat sa se afle in treaba si a iesit sifonat si tamp,ca un vadim se amabala in vorbe,important e ca i-au fost aproape romanii carora li se adresa,pe care i-a iubit si carora le-a dat emotia si simtirea poeziei lui.Flacara va sta aprinsa,geniile nu mor,traiesc prin opera lor!

Desi poate parea off topic , as vrea sa adaug ceva ce ar putea limpezi circumstantele alaturarii lui Paunescu de Ceausescu , in anii ’60. Il pretuiesc prea mult pe Ciuvica pentru a-l lasa sa spuna un neadevar: aseara a afirmat ca in ’68 era obligat sa manance paine cu magiun si sa se joace cu jucarii urate din lemn. Imi pare rau pentru el… Poate ca mama lui nu l-a iubit sau poate ca strangeau bani pentru masina… Eu sunt mai tanar decat el , dar tot imi amintesc cum , zece ani mai tarziu , ma trimitea mama la cumparaturi si gaseam salam , parizer , crenvursti , oua , unt , carne (de porc , vita , oaie si pasare) , branza topita , telemea , lapte si multe altele. Foametea a-nceput prin ’79-’80 , devenind crunta in anii urmatori , pana-n ’89. Iar daca e sa vorbim despre jucarii , sunt expert , ca stateam cu ceilalti copii si cascam gura la vitrine cu orele. Erau , intr-adevar , si acele jucarii din lemn (pe care nu le cumpara nimeni) dar si jucarii frumoase , de obicei chinezesti , comparabile cu cele de-afara si pe care si le dorea micul Mugur. Tot prin ’79-’80 , in foamea lui pentru valuta , Ceausescu a redus importurile pana aproape de zero si au disparut si jucariile alea. Nu vreau sa se-nteleaga ca am fost multumit cu traiul de pe timpul lui Ceausescu , dar daca Ciuvica vrea sa ramana credibil in continuare trebuie sa redea (toate) faptele cu acuratetea-i caracteristica.

M-am uitat ieri la inmormantare. O multime de oameni au venit sa-l salute pentru ultima data pe Paunescu. Remarcabil!.
Cel ce a fost penibil a fost Vadim care in orice moment vrea sa fie o victima. Vai si amar de el,
L-am auzit pe Socaciu care spunea ca Cenaclu Flacara va renaste , cel putin in zilele importante pentru Romani. Am mutat pe Realitatea unde Nicu Covaci vroia sa renasca Cenaclu Flacara, Si uite asa va incepe scandalul si jignirile. Tipic rpmanesc.

Am vrut să nu mă repet din nou şi am zis “la fel”,
în loc de complementul (de data aceasta ) “diferit”. În sfârşit, se înţelege. Scuze pentru bâlbâială.

la multi ani.ne vedem maine la miting.

@violet
De atâta patetism, l-ai “botezat” pe bietul poet
numindu-l Adrian Nastase!Iti amintesc ca acesta este un alt personaj al scenei numita viata !

Adrian Paunescu este un mare poet. Va fi cu siguranta in manuale si va fi invatat cu dragoste de catre elevi. Cei care ii contesta opera sunt fie prosti, fie rosi de invidie.
Vadim are marele ghinion de a fi om politic. Toti avem de pierdut din cauza asta.
Gabriel, sa fii sanatos si voios, sa lasi deoparte frustrarile, uratenia lumii, teama de dezamagiri.
La multi ani!

@ de treci codrii…

Ce-aş putea să mai spun? Am comis-o şi gata! E greşeala mea, de care nu -ţi pot spune ce rău îmi pare. E şi asta dovada că zilnic vorbesc în casă şi nu numai, despre nume ca: Năstase, Crin, Ponta etc. Politica ne-a invadat viaţa.

Încă o dată, îmi pare atât de rău! Am recitit ce am scris cu sufletul la gură şi am descoperit tâmpenia la prima postare.

Altfel, am exprimat ce simt şi nu am ce altceva să explic nimănui.

Nu mă interesează că au făcut şi alţii greşeala asta, eu nu trebuia s-o fac.

Vreau doar să subscriu la părerea despre discursul lui Vadim.Mesajul a fost dezgustător, chair dacă a fost presărat pe ici pe colo cu lucruri adevarate şi cu referiri la subiect, şi anume Adrian Păunescu, totuşi, în esenţă a fost doar încercarea lui Vadim de a se declara prietenul şi “moştenitorul” Păunescului! Jalnic! Uite aşa le-a mai dat apă la moară “iluştrilor” necunoscuţi autointitulaţi intelectuali care nu mai contenesc în a încerca să se bage în seamă prin singurele două moduri pe care le ştiu:servilismul faţă de stăpânire şi invidia neostoită faţă de nemurirea dată de ceea ce poţi lăsa în urmă!Se spune că istoria va judeca.Istoria îl va judeca pe Adrian Păunescu dar nu va avea nimic de spus despre ei pentru simplul motiv că nu-i cunoaşte!

Vreau sa va mai spun ceva,in aceasta calatorie crancena pe care o parcurg ,adica viata mea,am avut putine lucruri adevarate si solide la care sa ma raportez,unul a fost tatal meu care mi-a pus prima data sub ochi o poezie a domnului Paunescu ,al doilea este insusi Domnia-Sa POETUL si al treilea ar fi maternitatea mea. Stiu cu siguranta ca aceste lucruri vor fi prezente poate si in nefiinta mea,nu le va putea schimba nici un regim oricat de odios ar fi,vor fi mereu in mintea gandul si sangele meu.Pot sa curga inca multe rauri de vorbe denigratoare,pot sa faca spume multi ciunti sufleteste, pot sa mor maine, dar stiu ca mi-am iubit tatal si tot ce el a iubit,il iubesc pe poet si imi iubesc copilul.
“Cu o coasa si c-un lant,
Seara de seara,si zi de zi,
Atlantida tuturor marilor erezii
Iese la recoltat atlanti.
……………………..
Nu exista ocean mai adinc
Decit acela in care se-afunda,
Continentul pe care,unda linga unda,
Il inunda lacrimile celor ce-l plang.

(Inecul prin lacrimi)

Si am uitat sa spun ca iubesc poezia lui PAUNESCU pana la lacrimi ,iar pe DVS. Ciutacu Victor ,va respect si admir .Cuvintele Dvs despre POET au fost sfasietor de frumoase . Respectul meu pentru Maruis Tuca .Si-a aratat cu discretie dragostea care i-a purtat-o mereu MAESTRULUI.

la multi ani!!o zi frumoasa!

Nu sunt in “targhetul” lui Mandruta. Lasati-l ca nu merita sa va enervati cu cei care azi sunt anticomunisti. Asa cum ati spus aseara erau adanc “ancorati” in sistem prin mame, tati sau alte rude sau functii.
Valoarea poetului Adrian Paunescu va fi data de posteritate, chiar daca acum nu se studiaza la scoala. Si Tudor Arghezi a fost “uitat” un timp din cartile scolare, apoi a revenit.

Observ ca mai toti sunt de acord cu faptul ca Maestrul Paunescu ar trebui studiat in scoala. Si va fi studiat, cu siguranta.
Una din fetele mele(15 ani)studiaza la literatura romana de clasa a IX-a romanul REM de Mircea Cartarescu. N-am nimic cu omul, cu scriitorul, cu intelectualul Cartarescu, Doamne fereste! Dar nu pot sa nu ma intreb cum de a ajuns sa fie studiat in liceu, acum? Ce merite deosebite are? Ce mesaje atat de importante transmite? E ciudat. Maestrul Paunescu nu a incaput in manuale, din pacate. Probabil n-a facut temenelele necesare. E doar o parere.

De ce televiziunile nu au profitat de Paunescu cât a fost în viaţă? S-au dat in ultimele 3 zile imagini la TV despre cenaclul flacără de n-şpe ori mai mult decât s-a dat în 20 de ani.

Eu n-am prins zilele de glorie a cenaclului. Dar din ce am vazut la TV (după de Păunescu a murit) îmi dau seama că a fost un fel de Michael patriotic în vremurile comuniste. Întrebarea mea este: de ce dracu n-a apărut mai mult la TV cât timp era în viaţă? N-ar fi facut rating cât timp era viu? Acum, postmortem, e vânat. S-au întrecut televiziunile în reportaje/emisiuni despre cenaclu şi Păunescu.

Se pare că populatia asta preferă omul mort. Hmm.. oare care-i următorul mort care va face rating mare? Sigur nu dintre cei care fac rating acum când sunt în viaţă. Cel mai bine-i să nu moară brusc, să se chinuie puţin prin spitale ca să se creeze momentum.

Dle Ciutacu,va scriu de la marginea tarii.Eu si sotul meu traim intr-o comunitate de secui stramutati in vestul Banatului.Aici,la noi,vestile romanesti parvin prin radio-tv sau net al carui semnal interfereaza cu reteaua Serbiei.Gandul si sufletul romanesc,aici,se loveste de opacitatea extremismului primitiv si atunci e normal ca noi care simtim romaneste sa ne bucuram ca intalnim,fie si pe calea undelor,oameni ca domnia voastra,ca Mircea Badea sau Mihai Gadea.Aici n-am avut cu cine impartasi durerea pierderii si n-am gasit nici un suflet(in afara de sotul meu)care sa rezoneze cu al meu.M-am bucurat sa constat inca pentru nu stiu a cata oara ca romanasii mei de la Antena 3 nu-si dezmint obarsia.Sunt mandra ca niste tineri ca dumneavoastra gandesc,traiesc si impart si cu mine aceasta simtire.Poate suntem putin dar conteaza sa fim impreuna.Un gand pios si plin de recunostinta pentru poetul sufletului romanesc.De cand a pornit spre Eternitate ma simt si eu mai singura.

Sfantul Arhanghel Gavriil a fost purtatorul de vorbe(vesti) bune.Tie , purtatorule de “vorbe grele”-LA MULTI ANI !

D-le Victor Ciutacu,am văzut azi în ziarul Ring,pe net,poze de la ultima aniversare a MAESTRULUI.Într-o imagine apăreţi Dvs şi nu ştiu cum să spun că de bucurie nu poate fi vorba acum,dar eu cred că aţi avut un privilegiu deosebit să fiţi alături de TITAN.
Aseara am urmărit emisiunea “Sinteza zilei” şi mi-au plăcu replicile acide cu care l-aţi “gratulat” pe Mândruţă.
Nu am avut o părere prea bună nicodată despre el chiar din perioada când căsca ochii ca viţelul la poarta nouă la “oracolul din Dămăroaia”,că nu pot să zic precum că ar fi fost realizator de emisiune. Eu cred că i se potriveşte zicala cea cu prostu* şi cu fudulia.
Acelaş lucru l-o fi făcut şi înainte de *89 câ
nd căsca gura la DOMUNUL ADRIAN PĂUNESCU,iar acum se ” dă zglobiu şi dăştept”
Ce n-a avut audienţă la emisiunea lui de pe Antena 2 ,dar acum poate să-şi ia adio şi de la cei 2 -3 care-l mai urmăreau.

Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia…d.le Mandruta!!! Ramanea ca dupa ce l-ati ridicat pe Cartarescu in slavi sa faceti demonstratia ca si dvs. at fi fost mai bun decat “MARELE POET”, “POETUL SUFLETELOR NEAMULUI ROMANESC”!!! – nu de aceea ne-ati recitat din creatia dvs.???..
SA VA FIE RUSINE ! DACA AVEATI CALITATI LITERARE DE ETALAT NU TREBUIA SA ASTEPTATI SA DISPARA FLACARA SPIRITULUI ROMANESC – FLACARA GENERATIEI IN BLUGI( din care fac parte)!!!

NU MULTE GENERATII AU ONOAREA DE A AVEA CONTEMPORANI CA “MARELE POET” – si de aceea sunt fericita!!!!

D.lui Ciutacu V Gabriel tot binele din lume, noroc si multa sanatate!!!… pt. a ne alina sufletele (poate preia si o parte din alintul de care am avut parte din partea MARELUI POET).

Lasati-l pe Mandruta in pace. Ii dati prea multa importanta. Zau asa! El e asa de sarac cu duhul incat va crede(daca citeste aceste comentarii) ca e de bine.Lasati-l sa creada in ce vrea el. Daca omul are principii…ce aveti cu ele?

Mâine-s 21 de grade! Eu zic să vă puneţi slipul!

am citit aproape toate comentariile postate aici. cam in diagonala, asa ca ziaristii, dar le-am citit. si mi-am dat seama ca majoritatea celor care au scris nu au “apucat” vreun cenaclu in vremea de glorie a lui. de aceea ar trebui sa stiti ce se intimpla acolo, in sali de spectacole, de sport sau pe stadioane. si nu ai cum sa stii numai de la radio, domnule ciutacu. trebuia sa fii acolo si sa simti. nu era nevoie sa privesti pe nimeni, nu era nevoie sa intrebi pe nimeni, trebuia doar sa simti. stiti ce se intimpla de fapt la canaclurile acelea? pur si simplu toata lumea gindea acelasi gind. asta era tot: toate zecile acelea de mii de oameni gindeau acelasi gind. nu stiu cum faceau, dar iti iubeai iubita sau iubitul mai mult ca niciodata, iti iubeai tara cum nu stiai ca poti sa o iubesti, te revoltai impotriva prostiei, orbirii,urii si a tuturor relelor din lume si, dintr-o data intelegeai ca ai glas si, nu numai ca ai dreptul, dar esti obligat sa vorbesti. paunescu nu era singur, nici nu putea sa faca asta singur, erau toti cei de pe scena si sigur ca da, era si “generatia in blugi”, cea care cinta si recita impreuna cu ei, care plingea ascultind “doina” si naiul lui gheorghe zamfir, care ridea cu lacrimi la “lordul john” cintat de mircea vintila si mimat de florian pittis. intrebati-l pe nicu alifantis cum era atunci cind cinta “traiasca romania, traiasca tricolorul”… ca nu ne silea nimeni sa cintam odata cu el. si sa stiti ca m-a suparat ceea ce a spus ctp-ul despre multimi. era iubire pura ceea ce faceau oamenii aceia la cenaclul flacara, nicidecum “sex salbatic”. mi se pare aproape o impietate, dar asta e numai problema mea, nu-i asa? oamenii de pe scena reuseau sa adune multimile acelea intr-o singura fiinta. adrian paunescu era vocea cea mai puternica, personalitatea cea mai coplesitoare, si stiu ca am comis un pleonasm, dar e singurul care se potriveste. omul acesta stia sa iubeasca cu patima, iar ce se intimpla acolo era exact ceea ce v-am spus deja de doua ori: toti gindeau acelasi gind de iubire. cu respect, un inginer, intimplator ziarist.

Cu regret vă contrazic, nu-i end of story… Vor mai fi alţi regretaţi artişti, scriitori, muzicieni sau ce ştiu io mai ce, să mai vedem şi auzim ceva penibil la TV… Mă bucur că n-am prea urmărit! M-am lecuit!
Oricum, Dumnezeu să-i odihnească şi să ne ocrotească pe cei vii!

In amintirea “celui mai iubit si stimat poet al lumii” detinator a 2 sau poate 3 premii Nobel

Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzân-du-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

Începusem să cred că adevărul va ajunge greu la dumneavoastră şi boceam cu capu-n pernă, câteodată, pierderea acestei şanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia.

Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment.

Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.

Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toată Capitala, îmi spusese tata de cu noapte că v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă stă la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.

Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă.

Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.

Că am pierdut funcţii, că am fost terfelit, că mi s-au oprit cărţile şi mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, că nu mi se mai îngăduie să public şi că sunt practic interzis în ţara mea nu înseamnă nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire că Tovarăşul nostru, că Omul nostru, în care ne-am investit speranţele şi tinereţea, ştie adevărul despre ţară şi nu-i lasă pe mincinoşi, pe duri, pe incompetenţi să triumfe.

La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, dar există o compensaţie istorică, există o revanşă a adevărului şi sunteţi autorul unui gest pe care mă văd obligat să-l numesc istoric, deşi cuvântul „istoric“ e cam obosit de prea multă întrebuinţare, şi când trebuie, şi când nu trebuie.

Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcată de falsele idei înnoitoare de la răsărit.

Şi ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastră aţi restituit-o ţării, să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucăm o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo.

Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.

Mi s-a putut părea, şi-mi dau seama că am greşit, că adevărul nu va mai ajunge niciodată întreg la dumneavoastră. Dar sufletul dumneavoastră întreg, mintea dumneavoastră pătrunzătoare, caracterul dumneavoastră neînfricat v-au condus spre o analiză de o unică acuitate şi care trebuie să rămână în istoria economică şi socială a României moderne un document definitiv.

Vedeţi dumneavoastră, cuvintele sunt iarăşi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, linguşitorii de toată mâna şi detractorii de toate felurile. Dar cu ce să vă comunic emoţia mea? Acesta este Adevăratul Nicolae Ceauşescu al Istoriei Românilor, marele patriot revoluţionar, necopleşit de rutină şi capabil de gesturi epocale, pe care noi toţi ceilalţi s-ar cuveni să-l transformăm în realitate. În valori, competenţe, beneficiu social.

Acum, poporul român aşteaptă măsurile organizatorice pe care le anunţă cuvântarea şi care să aşeze lângă dumneavoastră oameni competenţi şi credincioşi. Dar acelaşi popor care vă iubeşte aşteaptă şi acele acte revoluţionare prin care sistemul osificat şi nefertil pentru înnoiri să fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninistă, ci amprenta lui Nicolae Ceauşescu, cel mai de seamă gânditor politic al situaţiei României sale.

Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.

Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principal şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.

Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986.

Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.

Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.

Iată de ce am considerat că nu e deplasat să vă trimit aceste rânduri. Ar fi, după opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastră şi arătate naţiunii să fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aţi oferit să nu rămână izolată, vremelnică şi să nu pară o terapie momentană, când e vorba de fapt de nişte vicii de fond, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii care vă e atât de scumpă. Aş vrea să cred că noi toţi vom înţelege în spirit critic şi autocritic marele dumneavoastră exemplu de înţelepciune şi curaj.

Să trăiţi, Măria Voastră!
Adrian Păunescu, noaptea de 7 spre 8 februarie 1986

Pt statuia nuda – amice, doar toaleta refuleaza, oamenii care au acumulat prea multe frustrari defuleaza. Desi, cine stie, poate in ce te priveste te-ai exprimat totusi corect.

StatuiaNuda…nu cunosti…nu comenta!!!

*”Statuie nudă”-numele tău e Lucian Mândruţă!

Pe mandruta il suspectam de mult timp de mediocritate . Acum m-am lamurit pe deplin : omul e de-a dreptul tampit. Cum o fi facut el cariera in televiziune imi e greu sa inteleg. Mare pierdere pt A3 ca l-a lasat sa plece pe Moise Guran si l-a pastrat pe individul asta fara pic de carisma, pe numele dat de mama lui, mandruta lucian.Vai de capul lui…..

Cuvintele din urmă
Adrian Păunescu

A mai rămas un fir aşa subţire,
Că nici să mă agăţ de el nu pot,
Ce pot să vă mai spun, la despărţire,
Decât să vă salut, şi-atâta tot?

Otrava-mi urcă-n degete şi-n glezne,
Mă simt mai bine astăzi ca oricând
Şi chiar şi testamentul mi-e mai lesne
Decât mi-au fost scrisorile de rând.

Nu cer nici daune şi nici vendetă,
Desigur că un pic mă mai şi tem,
Iar trupul meu, nevolnicul, regretă,
Dar mor dintr-o eroare de sistem.

Nu-i nimeni vinovat, până la urmă,
Nu-s vinovaţi nici cei ce m-au ucis,
O dogmă a intrat adânc în turmă
Şi falsul ei ne urmăreşte-n vis.

Şi nici nu fac reproşuri nimănuia,
Nu-s vinovaţi nici nesătuii duri,
Le spun, la despărţire, „Aleluia”
Şi-i las să se întoarcă în păduri.

Cei ce-au suflat în mine, să mă stingă,
Nu pot intra-n posteritatea mea,
Îi las mărunţi, sub ultima lozincă,
Şi mă întorc cu spatele la ea.

Nu-mi trebuie proces de răzbunare,
Ei m-au ucis că n-au putut mai mult
Şi, totuşi, crima asta nu mă doare,
Pe cât mi-e dor de-al luptelor tumult.

Mi-e dor să fiu în epocă de gardă,
Să cad în brânci de muncă şi de chin
Şi tălpile picioarelor să-mi ardă,
Când către pat abia mai pot să vin.

Acestui testament, ce va rămâne,
Îi trebuie un adevăr curat:
Că eu, pe omul patriei române,
În tot ce am făcut, nu l-am uitat.

N-am fost perfect, aproape dimpotrivă,
Mai imperfect decât parbrizul spart,
Dar n-am intrat cu nimeni în derivă,
De la comoţii, până la infarct.

N-am fost beţiv şi, poate, de aceea,
Beţivii toţi au zis că sunt beţiv,
Dar mi-au plăcut ideea şi femeia,
Pe ele le-am trăit definitiv.

Am pătimit destul la mine-n ţară
Şi, totuşi, am avut şi mult noroc,
Că mi-a plăcut aproape să mă doară
Nedreptul chin al fiecărui loc.

N-am fost sărac, dar am iubit săracii
Şi-am fost cu ei, atunci când le-a fost greu,
Şi, pe pământul sfânt al vechii Dacii,
Am mai crezut în noi şi-n Dumnezeu.

Am cunoscut problemele cumplite
Cu care ţara mea s-a confruntat
Şi, căuzaş bolnavei ei ursite,
N-am fost nici rege, nici aristocrat.

Dac-am produs cu inima cultură,
Nu-s vinovat de toată, într-adins,
Că, totuşi, partea artei cea mai pură
Din focul erei mele s-a aprins.

În rest, ar fi atât de bune toate,
Dar mi s-a-mbolnăvit întregul gând,
Simţind maimuţa cum în uşă-mi bate,
Un cap de jertfă, capul meu cerând.

Dar vă-nşelaţi, hiene nesătule!
De-ar fi să calc cu goale tălpi prin iad,
În mâna sumbrei voastre caraule
Nu pot să cad. Şi nici nu vreau să cad.

Mai bine mor voit printre ruine
Şi nu acuz pe nimeni de nimic,
Declar aici că răul e în mine
Şi nici nu am puterea să-l explic.

Minciuna, suspiciunea mă omoară
Şi multele atacuri duşmăneşti,
Rămâi cu bine şi ai grijă, ţară,
Să-i birui şi să supravieţuieşti.

Iar tu, băiatul meu, prea tânăr încă,
Învaţă de la mine tot ce-ţi spun,
Simţirea ta nu fie prea adâncă
Şi tu să nu fii niciodată bun.

Ca lama de cuţit păstrează-ţi firea
Şi milă pentru nimeni să n-arăţi,
Să izgoneşti din casa ta iubirea
Şi veşnic să declini singurătăţi.

Să-i dai şi sorei tale câte-o parte
Din tot ce-ţi las cu ultimul cuvânt,
Acum, când trebuie să plec în moarte,
Acum, când, vai, atât de singur sunt.

Şi, tuturor, suprema rugăminte
A unui muribund nefericit,
Să nu atingă fapte sau cuvinte
Fragila floare ce o am iubit.

Eu plec, dar vom rămâne împreună,
Vă voi veghea şi vă voi şi ierta,
Adio tuturor şi noapte bună
Şi vă aştept pe toţi în noaptea mea.