Un coleg, nu vedetă tv de talie internaţională eruptă de sub mesele bogaţilor, se crucea, a doua zi după marele debut al concursului de răgete şi excitat puberi acneici la bară de la Pro TV, că e posibil ca atâta lume să urmărească mizeria aia sclipicioasă. Dincolo de curiozitatea specifică zimbrilor transformaţi în boi la orice descindere a rulotei de circ în sat, am convenit că principalul motiv e că numărul lor, al precarilor intelectual, ne copleşeşte pe noi, ăştia cât de cât alfabetizaţi, care mâncăm cu furculiţa şi bem cu paharul. Fapt probat, cu vârf şi îndesat, de-a lungul ultimelor două cicluri electorale. Şi că, spre deosebire de restul pieţei, fenomenul Pro s-a bazat pe o extrem de minuţioasă şi aprofundată cercetare a pieţei.

Oamenii au obiective de business şi se chinuie să le îndeplinească. Aşa că, după ce analizează cercetările de piaţă, se adaptează perfect mediului căruia i se adresează. Locuitorii spaţiului geografic unde dansatul la bară e virtute, la fel ca şi pricopseala financiară pe bază de cur, rezonează, de regulă, la grobianism, hăhăituri, ţigăneală şi emoţii patetice. Pe care maşinăria infernală din Pache Protopopescu i le oferă, cu talent şi mult profesionalism, pe rând ori sub formă de mix, pe tavă, îmbrăcându-le într-un PR inteligent dozat, costisitor şi, după părerea mea, iresponsabil.