România politică a ajuns la stadiul de nebunie patologică. Raţiunea este pe cale de a fi scoasă definitiv în afara legii. Oficinele, acoperiţii din presă şi uneltele puterii delirează, rostogolind, unii din ticăloşie, alţii din slugărnicie, scenariul aberant al tentaivei de lovitură de stat căreia i-a supravieţuit miraculos Providenţialul. Părintele găinii care naşte pui vii îşi bate joc la bătrâneţe de tot ce-a făcut bun în carieră, îşi dă ochii peste cap în compania unuia pe care-l dăduse în judecată pentru acuzaţia de turnătorie plecată şi rostogolită din studioul lui, extrage scenarii fantasmagorice, de om cu febră mare şi pixul după ureche, din buzunarul vestei de piele şi-i înjură cu ochii scoşi toţi mogulii care l-au plătit după Revoluţie.

Ajuns, după slugăreala la curtea Elenei Udrea, coleg de idealuri şi de încartiruire cu Ioan Talpeş, George Roncea, Andreea Pora, Mircea Marian, Grigore Cartianu, Nicoleta Savin şi Radu Moraru, jonglează neobosit cu mingea pe nas, poate o băga stăpânul mâna-n găleata cu peşte. Imaginea teribilă a lui Ion Cristoiu îngenuncheat în faţa celui pe care-l dispreţuia public, bătând apăsat şi umil cu fruntea în ţărână a îndurare, mi se pare cea mai cruntă şi eficientă răzbunare a lui Traian Băsescu pentru ce a îndurat la Sinteza zilei, strângând din dinţi, în primul său mandat.