Cat am fost in concediu, o armata de cercopiteci cu acces la Net (majoritatea fani ai autorului conspiratiei mondiale a pisatului) s-a napustit, ca la o comanda, pe blogul meu. Dincolo de faptul ca nici macar nu eu eram cel care generase (ci doar comentase) scandalul poneiului roz cu zvastica pe cur de la New York si al diplomatului-ketamina, nu cred ca trebuie sa va explic de ce fluviile de voma ale khmerilor portocalii n-au fost aprobate ( si nici nu vor fi vreodata). Poate ca ar fi fost interesant sa vedeti cam cum scriu, sub acoperirea anonimatului, gunoaiele cu aere intelectuale, dar m-am gandit sa mai aman un pic acest experiment.

Dat fiind ca, in anul 2008, unii inca sa mai incapataneaza sa creada ca – pe timpul si pe banii mei – s-a bagat democratie pe blog, reamintesc regulile generale si principalele capitole ale manualului de functionare. Da, e o mica necorelare-n cele doua texte memorabile, da’ m-am razgandit si eu; doar am inaintasi celebri. Vreti sa convietuim virtual in Republica autonoma Ciutacu, va conformati. Nu vreti, sanatate la rude. Hai ciuaua!