Hai sa presupunem ca – undeva, pe Marte, spre exemplu – prin mediile jurnalistice planetare ar circula un set de fotografii mult peste limita de jos a sexualitatii cu un fost ministru (etalon, in perceptia publica, al incoruptibilitatii si eficientei) si un jurnalist de opinie (apostol al moralei, intolerantei si intransigentei).

Sa mai presupunem ca, daca ex-ministrul nu (mai) are obligatii familiale, ziaristul are (nevasta si copil). Sa mai presupunem ca, la un anume moment dat, existentele lor profesionale s-ar fi contopit pana la patrundere (intraprofesionala, obsedatilor!). Sa mai presupunem ca, publicate in campania electorala a martienilor, fotografiile ar lasa planeta fara un prezumtiv parlamentar (si, ulterior, ministru) si ar lipsi o familie de tata si sot.

Sa presupunem ca un de sef de gazeta le-ar avea si ar fi in dubiu. Daca le-ar da, ar frange armonia unei familii si ar vaduvi planeta de un politician excesiv lucrat la imagine. Daca nu le-ar da, ar perpetua prezenta celor doi impostori pe scena publica. Deci: ticalos si eficient sau frecventabil si deontolog?

P.S. De azi bag iar carbuni la “Vorbe grele”. Kipintaci…