Oprescu ajunge cu două minute înainte de emisiune. Se dă jos grăbit din maşină, ne pupăm, îi pun microfonul în braţe şi-o luăm la picior pe pod. Abia avem timp să parcurgem distanţa de la studioul mobil până la locul de pornire a transmiei. În drum, îl întreb dacă facem o ipocrizie şi vorbim între noi instituţional. “Hai, coane, să vorbim ca de obicei, cum ne vine la gură, că altfel nu ne crede nici dracu’!”

Sorin e, alături de Serghei şi de Mădălin, unul dintre oamenii cărora mi-e greu să nu mă adresez la per tu în emisiune. Şi când am câte o iniţiativă de instituţionare a dialogului, mă iau ei cu “bă”, cum a fost vineri, şi mă umfă râsul. Ajung acasă, iar Mana, în continuare cel mai mare şi sincer critic al meu, îmi spune: “A fost foarte mişto, dar ţi se va reproşa că prea vă tutuiţi şi vă bateţi pe burtă. Sper c-ai trecut asta la riscuri asumate”. Da, am trecut-o şi mă distrează cei care nu rămân (după o discuţie de o oră) cu vreo bucată de conţinut, ci descoperă, după vreo 4 ani de emisiuni cu Oprescu, pe care nu le-am făcut în baie, ci pe sticlă, apa caldă de la bloc: Victor şi Sorin vorbesc liber între ei la tv. Pentru, din păcate, mulţi dintre concetăţenii noştri, respectul nu se câştigă prin fapte, ci prin mestecatul de vorbe.

YouTube Preview Image

Pot să fiu fals de dragul conveţiei, am talentul ăsta, dar nu vreau.

P.S. Triştii au uitat să mă acuze şi că Excelenţa Sa Primarul General al Capitalei, profesor universitar doctor Sorin Mircea Oprescu, leşinat de sete, a pus mâna pe pet-ul de Dorna (cu etichetă), l-a desfăcut în direct şi a ras o gură sănătoasă de apă plată fix când erau camerele pe el. Aşa că-i aştept la stadion, să facă valul