România e plină de gunoaie. Nici măcar Prigoană, oricâţi bani ar încasa, nu le poate colecta pe toate. Sunt gunoaie şi gunoaie. Cele mai infecte sunt alea care, fie debitul apei cât de mare, ies la suprafaţă ca PET-urile. Presa românească are şi ea, evident, gunoaiele ei umane. Unul dintre cele mai pestilenţiale se numeşte Ioan T. Morar, zis şi Biju, un saltimbanc ridicol cu pretenţii abuzive de scriitor. În fapt, un biet agramat puhav, negru-n cerul gurii cu duşmanii declaraţi şi pupător plin de duioşie în cur al dregătorilor care-i pot face viaţa mai liniştit/prosperă.

Libidinosul, parte a echipei care i-a vândut de câteva ori în viaţă aceeaşi revistă Academia Caţavencu lui SOV, dar de departe cel mai lipsit de talent membru al ei (parcă şi Grigore Cartianu arată a literat pe lângă el), s-a remarcat, în democraţie, dincolo de faptul că l-a imitat la tv pe Nicolae Ceauşescu, prin două fixaţii publice: atacarea descreierată a fostului consulul de la Marsilia, Gabriel G. Stănescu (nici el vreo lumină, fie vorba între noi), şi glorificarea deşănţată a lui Traian Băsescu (în paralel cu atacarea furibundă a oricărui opozant al acestuia). Două linii de acţiune, un singur scop: să fie nominalizat pentru ocuparea funcţiei de consul al României la Marsilia. Ceea ce a şi obţinut, fiindcă slugile trebuie, din când în când, furajate şi mângâiate pe ţeastă, cu nu ştii niciodată, ca tiran în exerciţiu, când te loveşte pixelul albastru şi ai nevoie de lătrători pe sticlă şi de mâzgălitori pe Internet.

Evident că reziduul menajer, parcă mai fâşneţ ca niciodată după recenta cura de cianură business class din Noua Zeelandă, se dă lovit în aripă. Între altele, pentru că, ca toate uneltele băsesciene, musteşte de tupeu ca WC-ul public de chiştoace.

Share