Chestia cu singur împotriva tuturor mai convinge câţiva puţintei la minte, dar nu mai urneşte din case poporul suveran. Aşa că, în scurtele pauze în care nu împrăştie duhoare ca sconcsul înspre mogulii cei răi care şi-au sporit averile de cinci ori în mandatul lui, trage isteric de contracandidatul său, doar-doar o muşca fraierul. Ce n-ar da el să se arunce Mircea Geoană şi să vină la o spontană de pus poalele-n cap sub reflectoarele pline de căldură? Cred că la ora asta ar fi în stare să ajungă târâş la mine-n studio, cu Oana Dobre-n dreapta şi cu Mircea Badea-n gând, cu gradenele pline cu alde Dan Voiculescu, Sorin Vântu şi Dinu Patriciu.

Pentru că, dacă nu punctează rapid şi decisiv, mai are o săptămână până să devină istorie. Din scălâmbăielile tradiţionale cu mogulii (care, ştim, sunt gata să dea iama-n gaze, sare şi cutia de scrisori), din bunăvoinţa tradiţional-pragmatică a lui Cătălin Tolontan şi din maneaua portocalie a lui Guţă de pe Taraf TV nu se pot câştiga noi intenţii de vot, ci (maxim) consolida cele existente. E chestie de aritmetică electorală, mai complicată decât tabla înmulţirii averii Elenei Udrea.

Integral, aici