OK, au arestat asistenta de la Giuleşti şi noi ar trebui să fim fericiţi că instituţiile statului au făcut dreptate pentru moartea la rotisor a copiilor abia născuţi. Habar n-am ce probe privind periculozitatea socială a femeii au procurorii (din experienţă, înclin să cred că n-au mare lucru) şi nu ăsta-i aspectul pe care vreau să-l comentez. Am două idei pe care vreau să le scriu. Încerc s-o fac fără patimă. Sper să-mi iasă.

- Asistenta aia NU a dat foc reanimării şi NU a cârpit cu mânuţa ei cablul aerului condiţionat. NU are în fişa postului nici paza unităţii medicale, nici stingerea incendiilor, nici actele de eroism. Dacă a plecat din salon fără să aibă dreptul şi fără să găsească pe cineva care să stea de şase, la cheful de Sf. Maria ori să se pişe, are partea ei de vină şi, legal, trebuie să răspundă. Însă răspund în egală măsură şi cei însărcinaţi cu PSI, şi cei care se ocupă de achiziţii publice, şi cei de la protecţia muncii, şi directorul administrativ, şi managerul spitalului, şi cei care-l ţin în braţe?

- În oglindă, NU mă interesează că asistenta aia este o femeie minunată şi ultraprofesionistă la o clinică privată, a managerului de la Giuleşti sau nu, de unde am văzut astăzi nişte imagini idilice şi septice la televizor. Şi nici că pacientele care au bani să nască la privat, care au copii vii pe care-i îngrijeşte şi care o tutuiesc în direct la tv o apreciază. Dacă-i pute cumva sistemul de stat, de unde se recrutează de regulă clientela pentru sistemul privat de sănătate, NU o ţine nimeni să se dedice unei activităţi antreprenoriale de succes şi să lase locul liber unei asistente care vrea să muncească, fie şi pe bani mai puţini şi-n condiţii vizibil defavorabile.

Am avut şi eu curiozitatea legitimă, dar şi iritat fiind de ţipetele isterice repetate şi insinuante ale Elenei Udrea, să aflu de ce a lipsit atâtea zile din oraş, pe fondul unui scandal public intens care-i şifonează crunt imaginea, Sorin Oprescu, medicul care, în calitate de primar general, are în subordine maternitatea groazei. Şi, fără vreun mare efort de documentare, am aflat. Concediul (legal) de odihnă al celui pe care-l atacă deşănţat multiministresa şi supuşii ei de partid şi de stat a avut loc într-un spital din străinătate, într-o ultimă încercare chirurgicală de a-şi salva tatăl, bolnav de cancer. Chestie pe care, dacă nu ar fi ţinut să-l atace ca un şacal de o ticăloşie fără margini cum este, o putea afla, de la serviciile secrete care o pupă-n curul mare cu duioşie, până şi ministrul Udrea. Nu ştiu ce mă face să cred că, în condiţiile în care tonomatul care sunt a avut acces (din prima zi a dramei şi de la mii de kilometri distanţă) la informaţia asta, muza care este nu ştia acelaşi lucru din clipa în care prezumtivul ei contracandidat la alegerile locale a ieşit din ţară.

P.S. Am 15 ani de presă bătuţi pe muchie, dar întrebare mai ticăloasă decât cea a reporterului Pro TV Ovidiu Oanţă nu am mai văzut de la o tragedie aviatică în urma căreia nevasta pilotului proaspăt prăbuşit şi mort (care nu fusese informată de autorităţi) a fost interpelată de un alt reporter, întâmplător al aceluiaşi post, cu odioasa întrebare “cum omentaţi moartea soţului dumneavoastră?”

COROLAR: A fost, în sfârşit, identificat marele nemernic care a făcut focul. Arestaţi-l pe Panait Sârbu, dar musai pe persoană juridică!

UPDATE: Mulţi imbecili din presă şi de pe bloguri s-au bucurat zgomotos de răul celor de la Realitatea, când i-a acuzat ANAF de evaziune. Au aplaudat până li s-au roşit palmele când guvernul a introdus plata suplimentară de contribuţii sociale pentru drepturile de autor, de parcă nu făceau şi ei obiectul deranjului. Azi, când constată că au bani de dat şi trebuie să se omoare la cozi sufocante, scâncesc ca pisicii pe la uşi.

Share