Mă irită îngrozitor curentul feminist militant. Şi de-a dreptul mă scoate din minţi obsesia procentelor: cică nu ştiu cât la sută (depinde de militanta care strigă) din scaunele din parlament/guvern/orice trebuie să aibă pe ele cururi de femeie. N-am auzit, o singură dată, un argument raţional, nu de tipul “femeia e o floare rară care trebuie protejată”, “femeia e exploatată” sau “femeia are ciclu, naşte, creşte copii şi ţine familia”. Cu excepţia isteriei cu discriminarea (care a făcut, spre exemplu, ca toate partidele politice să aibă, profund discrimninatoriu, organizaţii de femei şi nici unul organizaţie de bărbaţi), nimic, nada, niente. Deşi o stupidă şi lejeră convenţie socială spune că bărbatul e prin definiţie misogin, n-am nici o problemă cu ascensiunea femeilor pe scara socială. De-a lungul anilor, am lucrat foarte bine (atât în presă, cât şi în administraţie) cu femeile şi am întâlnit o sumedenie de femei care au reuşit în viaţă/carieră nu fiindcă-s femei şi musai le-a tras cineva de păr în sus, ci fiindcă sunt puternice, deştepte, răzbătătoare, ambiţioase.

Îmi amintesc, de pildă, că în APAPS, în anii când eram consilier de ministru, majoritatea directorilor de direcţii şi departamente erau femei. Şi nu făcute pe cur sau în virtutea cutumei că trebuia să ne strângem în jurul mesei în mod echilibrat. În business-ul privat de care (deşi nu-mi place) depinde activitatea mea, publicitatea, i-a făcut cineva Mihaelei Nicola cea mai puternică agenţie din piaţă doar fiindcă farmecul ei de femeie ar fi irezistibil? Hai să fim serioşi! Femeia asta e deşteaptă, cincică, puternică şi productivă. Aşa că a făcut bani şi performanţă în toate regimurile politice. Vă pot enumera o mulţime de femei din România pe care se bazează televiziunile. Şi nu pentru maimuţăreala show-urilor de divertisment, ci în calitate de reporteri, realizatori sau producători de excepţie. Sunt o mulţime de femei (plec, la intern, de la Mariana Gheorghe de la Petrom şi ajung la inevitabila Elena Udrea, iar la extern mă opresc scurt la Angela Merkel şi Arianna Huffington) care conduc, aici şi aiurea, mastodonţi financiari sau fac cărţile în politică. Nici una dintre acestei femei, care învârt milioane şi decid destine, n-a ajuns unde e acum doar fiindcă altcineva le-a paraşutat pe criteriul apartenenţei lor la un sex definit, iar nu ştiu de ce, drept slab. În lipsa unor argumente solide, daţi-mi voie să consider feminismul alibi-ul perfect pentru femeile care n-au fost în stare să se impună altfel.

P.S. Ştiţi cine a stat în carul care a asigurat transmisia de la Săftica a interviului cu Mircea Diaconu, recordul meu de audienţă în peste patru ani ca realizator de emisiuni? Jenica Stănciulescu, Aniela Prunişoară şi Trestiana Cristian, pe care eu nu le-am auzit până acum că ar fi persecutate profesional pe motiv că sunt femei.