Vreau să vă informez că, în principiu, sunt bine, sănătos. Cel puțin așa par. Chestia asta-i vizibilă. Sunt și niște lucruri pe care aveți impresia că le știți, dar sunteți relativ departe de adevăr. Deci îmi fac datoria să vă informez transparent.

1. Nu vă aparțin. Viața mea este a mea, nu (și) a voastră. Nu m-ați câștigat la belciuge, iar eu n-am făcut legământ scris cu voi. Numai nevastă-mea și fiu-meu pot pretinde întemeiat ceva de la mine. Ei sunt prioritățile, voi sunteți auxiliarii.

2. Trăirile mele sunt exclusiv ale mele. Dacă postez o melodie tristă sau romantică, nu înseamnă că sunt în pragul sinuciderii sau îndrăgostit, ci doar că aia vreau să ascult în acel moment. Dacă nu socializez online, nu răspund la telefon ori la sms, atunci mă comport așa fiindcă nu am chef ori nu consider că e o prioritate.

3. Nu v-am cerut vreodată votul/încrederea, deci nu vă datorez nici o explicație, pentru absolut nimic: gesturi politice, obiceiuri, atitudine publică, aspect, anturaj, cheltuieli. N-am câștigat nimic în viață cu sprijinul vostru, nu aveți dreptul să pretindeți explicații ori să-mi dați sfaturi. Când simt nevoia de păreri, strig eu.

4. Deși am o existență (cât o mai fi)  foarte publică, vreau să-mi fie respectată intimitatea. N-am furat împreună, nu împărțim nimic. Eu cu mine, voi cu voi.

5. Nu sunt nici secretara colegilor mei de trust, nici curierul poștal al proprietarului societăților comerciale unde sunt angajat/colaborator. Nu le transmit mesaje.

6. Prietenia și încrederea mea se câștigă greu, nu-s obligatorii și se pierd ușor.

Vă mulțumesc pentru răbdarea de care ați dat dovadă parcurgând acest text.