Voi folosi adresarea directă, din obișnuință, pentru ultima oară-n spațiul public. Încep prin a te felicita. Am și de ce. Ai obținut, la finele unei campanii în care te-ai bătut până-n ultima clipă, cel mai bun rezultat postrevoluționar al liberalilor.

Voi continua. Știu că nu-ți va plăcea. Dar cred că merită să ai răbdare până la sfârșit. Pentru că (nu știu dacă te impresionează, nici măcar nu mă interesează) vreau să-ți mărturisesc că am fost un dobitoc. Nu sunt original, dar Postelnicu a descris cum nu se poate mai bine starea prin care, după 20 de ani, am ajuns să trec și eu. Fiindcă mi-am asumat public (în direct, în fața unei audiențe-record, deși știam că Mircea are 10 puncte peste tine) susținerea ta și votul. Eu mi-am onorat promisiunea. Așa am fost educat, să nu las prietenii la greu, să respect cuvântul dat. Dar nu despre mine-i vorba. Revenim la tine. Să ne doară pe amândoi.

Nu mă erijez în reprezentantul celor 7% disperați care au dus (din motive exclusiv antibăsesciene, fiindcă ne lasă rece liberalismul pe care-l propăvăduiți voi la tv) partidul pe care-l conduci de la 15% la 22%. N-am fost nici măcar un bun comandant de grupă la pionieri. Deci îți scriu exclusiv în numele meu. Al celui extrem de dezamăgit de discursul tău. Care parcă ar fi fost scris de consilierii lui Traian. Mă lasă rece răfuielile tale cu Voiculescu și cu Vântu. Nu împart cu ei beneficiile activităților economice ale imperiilor lor, la fel cum nu voi împărți cu tine și colegii tăi roadele guvernării de coaliție la care oricum veți fi parte. Aș fi putut să mă fac că plouă și să nu reacționez la autovictimizarea ta prin culpabilizarea altora. Nici asta nu mă caracterizează.

Regret că-ți voi scrie tocmai eu ceea ce, probabil, nu ești încă pregătit să afli. Fără mediatizarea îmbelșugată de pe posturile mogulilor răi și fără oamenii care te-au enervat seara trecută în studioul Sintezei zilei, ai fi rămas ceea ce reușisei să devii pe cont propriu: politicianul simpatic, superficial, cu discurs impecabil, în veșnică opoziție (în propriul partid, față de propriul guvern, în raport cu puterea). Dar n-a fost așa! S-a pariat pe tine, atât individual, cât și în grup. Anumiți oameni (cărora, crede-mă, le era mult mai confortabil din punct de vedere al viitorului lor imediat să se prefacă a crede că Mircea e altrenativa) și, dacă vrei tu, în linia discursului băsescian pe care l-ai împrumutat, niște grupuri de interese (care au alte motive decât noi) te-au suspectat că vrei și poți depăși nivelul de speranță.

Ar mai fi multe de scris, domnule președinte, dar sunt extrem de obosit după o zi crâncenă și mai am de aprobat câteva zeci de înjurături de la cei nervoși că v-am susținut. Așa că nu-mi rămâne decât să vă urez sincer succes, dumneavoastră și partidului al cărui lider sunteți, în negocierea viitoarei coaliții de guvernare.

P.S. Dat fiind că încă mai cred că nu sunteți Traian Băsescu II, aștept de la dumneavoastră, domnule președinte, ca, după alegerea noului președinte al României, să vă respectați promisiunea de a demisiona din fruntea PNL.

UPDATE: În timp ce ziarul mogulului Patriciu şi-a făcut campanie publicitară în campania electorală anunţând că politica e murdară şi că nu mai serveşte, în trusturile mogulilor Voiculescu şi Vântu, candidatul prieten al mogulului Patriciu a fost cel mai mediatizat. E şi asta o nuanţă care-mi scăpase azi-noapte…

UPDATE LA UPDATE: În sfârşit, aud/citesc prima declaraţie fermă şi raţională. Nu şterge cu nimic flegma de aseară, dar măcar se comportă pragmatic.

LATE UPDATE: Rezultate parţiale, azi, 14:00: Băsescu-32,74%, Geoană-30,16%, Antonescu-20,24%. Exit-poll CCSB, ieri, 21:00: Băsescu-34%, Geoană-30,4%, Antonescu-22,4%. Cine/cui ar trebui să prezinte scuze?