Pe vremea când Adevărul era ziar, nu se vorbea decât prin reprezentanţi. Între timp, fosta Scânteie a devenit maculatură, CTP  a pus din sărăcia lui 300.000 deoparte să-şi facă alt ziar, Patriciu s-a îmbogăţit (a trecut prin arest, a plâns la televizor, a vândut, se laudă că şi-a pus preşedinte la liberali şi că finanţează candidaţi la preşedinţie, mă rog, simple amănunte), iar Ana-Maria Tinu a vândut balastul către noul oligarh. Societatea românească s-a democratizat subit şi au prins grai toţi nefericiţii.

Pe lângă o sumă de oameni respectabili, mirajul banilor a adus la fostul organ al Partidului Comunist Român (transformat într-o chestie de dreapta care nu scrie politică în campaniile electorale) o sumedenie de proşti agresivi. N-au talent, nici şcoală prea multă, gramatica-i încurcă, da-s negri-n cerul gurii. Unul dintre ei s-a apucat azi – nici măcar cu mare aplicaţie – să mă porcăiască pe blog. OK, e libertate de exprimare, deci şi imbecilii au dreptul sacrosanct de a se exprima în voie.

Bă, dar să fii aşa tolomac încât să mă măscăreşti (repetat, că nu e prima abatere de acest tip) de pe IP-ul de la poreclitul holding şi să vrei s-o dai anonimă, zău aşa, mă aşteptam (dacă nu la creier) măcar la olecuţă de prevedere. Băi, pinguinilor, n-aveţi şi voi două mandarine-n nădragi să mă spurcaţi cu nume şi prenume?Uite, eu vă spun că sunteţi puţintei la minte şi mă semnez. Pe voi ce păcatele mele vă opreşte? Sau v-a zis Corneţeanu că-n garnizoană e important să fii sub acoperire?