Discursul de azi al Regelui Mihai în Parlament n-a fost un moment istoric, ci unul de normalitate politică. Dată fiind, însă, raritatea normalităţii în România, evenimentul capătă, în imaginaţiile bogate ale amatorilor de senzaţional facil, valenţe istorice. Iar superficialitatea colectivă ne îndreaptă către interpretarea solemnă a formei, nu către fondul mesajului transmis. A fost, poate, prima bătălie mediatică de amploare pe care preşedintele Băsescu, maestrul confruntarilor de gen, a pierdut-o categoric. Fiindcă un om mic nu se poate ridica deasupra propriilor frustrări şi ranchiuni. Asta face diferenţa dintre un politician (fie el şi de talent) şi un om politic.

P.S. Nu i-am văzut deloc pe marii monarhişti Pleşu şi Liiceanu. Ei s-or închina, mai nou, la preşedintele Norvegiei. Patriarhul Daniel oricum se-nchină doar la parale.