Dată fiind amploarea iureşului declanşat, scriu extrem de scurt pe tema cererii politicoase de arestare a mea, adresată de Radu Moraru în direct lui Emil Boc. Dincolo de faptul că banuiesc că, de fapt, eram ofranda adusă premierului de ziua lui şi de sfaturile binevoitoare pe care le primesc (să nu mă-ncurc cu instituţiile controlate de Traian Băsescu, să nu mă bag în troacă, să nu răspund public, să nu le fac jocul etc.), eu lucrez ca la carte. Sunt un mic elveţian al procedurilor.

Am început cu o sesizare la CNA, reglementator şi arbitru al pieţei tv. Dacă vrem să trăim într-un stat de drept, ne adresăm procedural instituţiilor. În măsura în care nu suntem mulţumiţi, mergem mai departe, la alte instituţii. Dar nu tăcem ca proştii şi nu ne lăsăm intimidaţi. Pentru că, băgând capul în pământ când suntem împroşcaţi, generăm precedente periculoase. Cum ar fi, mai rău ca-n perioada revanşardă 1997-2000, cereri de arestare-n direct; care, la un moment dat, se pot transforma şi în fapte. Azi poate fi vorba de mine, mâine (la nevoie) poţi fi şi tu, oricare dintre aceia care îndrăznesc să nu-l placă pe actualul preşedinte. Fiindcă România-i şi ţara noastră, nu doar a lor, eu n-am de gând să tac.

UPDATE: N-au venit ieri să mă ia, deși i-am așteptat. Poate le iese azi, pe motiv că am fost șeful lui Mucea și nu l-am împușcat la timp…

P.S. Dat fiind că remarc subiectele care-l pasionează pe argatul familiei, îl anunţ public pe George Constantin Păunescu că sunt dispus să gazduiesc la mine-n studio o dezbarere despre Securitate şi credite bancare nereturnate. E invitatul meu.