Unul dintre reproşurile pe care le-am primit des, chiar şi de la unii apropiaţi, este că am ceva cu Grupul de la Cluj şi, în special, cu finul intelectual Vasile Dâncu (foto: Şuţu). Tip care a ştiut să-şi vândă bine imaginea şi spoiala de erudiţie, cu o pricepere sociologică asupra căreia chiar n-am cum să mă pronunţ (fiindcă nu e specialitatea mea), fostul Gobbels al lui Năstase trece acum drept un soi de eminenţă cenuşie a partidului conservelor de fasole şi hectarelor, înfiinţat de generalul Oprea ca să-i facă un cadou frumos de intendenţi la pachet lui Băsescu. Că Dâncu se asociază cu Oprea într-un proiect politic nu-i absolut nici o tragedie, ci doar o banală aşezare a corectă a murăturilor pe acelaşi raft al cramei.

Că Dâncu, un analfabet care pune virgula între subiect şi predicat şi scrie miau ca pisica, funcţionează ca profesor şi influenţează destinele unor tineri, asta este, cu adevărat, o tragedie! Fiindcă, atât timp cât aşa-zisul dascăl e agramat, nu putem să ne aşteptăm ca absolvenţii de universitate să fie altceva decât tinichigii sau ospătari ai literelor. Cu, evident, excepţiile de rigoare, care, măcar la plecare, ar putea să-i ofere, în semn de despărţire armonioasă, gramatica de-a şasea.

P.S. Faptul că politicienii cei mai importanţi ai României ultimilor 10 ani s-au dat pe mâna impostorului spune extrem de mult despre nivelul clasei noastre politice.

Share