Aveam de onorat o promisiune și de perpetuat o tradiție. În lumea ipocrită în care ziaristul trebuie să se dea bățos de imparțial, îmi anunț favoritul electoral. O fac înaintea primului tur de scrutin, nu joc la două capete. E vorba de oameni, nu de partide. La locale am anunțat transparent Sorin Oprescu și așa am votat. La prezidențiale am oscilat între Oprescu și Antonescu. Nehotărârea de a decide între doi oameni aproape de sufletul meu mă lăsase aproape dator.

YouTube Preview Image

Strict din motive pragmatice (Doctoru-i departe de turul doi), așa cum am spus la ediția specială moderată de Gabi Firea, alesul meu e Crin Antonescu. Da, evident că i-am văzut greșelile de tactică sau agresivitățile gratuite și, spre deosebire de cei care-l pupă-n cur cu ochii închiși, i le-am amendat în direct. Da, n-are încă discurs de om de stat, dar are potențial și naturalețe. Da, am auzit și eu bâzâitul persistent al bârfei conform căreia va face blat cu Traian Băsescu (filmulețul de mai sus poate fi tratat ca un necesar remamber) pentru o viitoare alianță guvernamentală cu PD-L. Dacă Doamne ferește se va întâmpla asta, îl voi adăuga pe răbojul dezamăgirilor mele umane. Politicienii nu mă mai amăgesc demult.

Da, Mircea Geoană are discurs de om de stat (că nu trece el sticla e altceva și-l privește) și este favorit pentru accesul în finală. Unde va avea votul meu, la fel de transparent, dacă va ajunge, fiindcă nu mai suport încă 5 ani cu Traian Băsescu. Știu că aș fi putut să mă abțin din punct de vedere tactic și, nu-i așa?, al viitorului meu apropiat. N-am făcut-o pentru că nu-mi stă-n obișnuință, nu-mi joc politic meseria și nici cariera. Și, nu în ultimul rând, fiindcă omul ăsta, așa imperfect cum e el, plecat în cursă ca prezumtiv loc 4, s-a bătut ca o fiară, până-n ultima clipă a unei campanii electorale epuizante, pentru șansele lui. Iar mie-mi plac luptătorii…