- Lumea relevata de stenogramele publicate de Hotnews (lovitura de presa, desi intuiesc lesne sursa, orice s-ar spune) e pestilentiala. Avem in fata ochilor o amestecatura de politicieni, oameni de afaceri si judecatori care convietuiesc intr-un melanj gretos pe principiul “o mana spala pe alta si amandoua obrazul”. Evident, lipsesc procurorii, ca ei sunt pe partea corecta a cazului, nu-i asa? De parca NUP-urile pe care se falea ca le produce generalu’ pesedist le scria fata de la debit. (UPDATE: A apărut şi episodul 2, altă greaţă ininteligibilă cu miliţieni şi imobiliari)

- Asa functioneaza, de la Revolutie incoa’, poreclitul stat de drept, asa s-au facut si s-au conservat o sumedenie de mari averi, asa s-au pronuntat (si se pronunta) o multime de sentinte judecatoresti strambe, asa s-au santajat (si se santajeaza) oameni, asa s-au cladit grupuri de influenta, de interese si de puterea in mediul politico-economic romanesc. Doar ca unii ne iau de prosti si mimeaza cu talent surprinderea si naivitatea.

- Dupa tam-tam-ul de presa pe tema “retelei mafiote Voicu”, mai exista vreun senator care sa aiba curajul sa-si asume responsabilitatea de a sustine in plen inoportunitatea si injustetea unei decizii politice privind arestarea omului negru? Am serioase indoieli. Apropo, daca exista la dosar probe incontestabile privind activitatea mafiota a grupului care l-ar avea in centrul sau pe senatorul pesedist si acesta chiar e un pericol social, raspunde cineva pentru ca, ani de zile, acuzatul de azi a tras sfori in libertate, iar politicul, sistemul de justitie si cel al serviciilor secrete au conlucrat de minune la mutilarea unor destine si parvenirea frauduloasa a gastilor? Da, stiu, vine reforma statului si ne scoala din boala…

- Cu exceptia lu’ Badea, nimeni nu scoate o vorba ca s-au postat, la momentul oportun, fix in locul unde isi depunde traditional DNA icrele (“cazul Remes” va mai spune ceva?), fisiere si scripturi dintr-un dosar nefinalizat, deci deocamdata secret, pe care pedelistii se jeleau ca-l tine Geoana sub cheie.

- Voicu (pe care, har Domnului, m-a ferit Dumnezeu sa-l intalnesc vreodata) e exemplul tipic al reusitei postrevolutionare: alunecos, aproximativ, descurcaret, megaloman, amenintator. Si are o gandire tipic militieneasca. Numai ca obiectul marii manevre, procesul intentat de Casuneanu statului si aflat pe rolul instantei supreme, a fost “solutionat” fix invers decat s-a negociat/platit.

- Personajele care apar sunt selectate profesional. Orban are o imagine consacrata de chefliu, iar accidentul lui e notoriu (apropo, avem vreo stenograma a interventiei lui Voicu in acest caz?). Geoana-i daunatorul care trebuie ras de la sefia Senatului. Pe fruntea lui Casuneanu scrie din istorie Basescu (autorizatii de transport, casa-n Baneasa, Mercedes, dosar de spalare a banilor). Alaturarea lui de Vanghelie si Mazare (al mic, da’ nu mai conteaza), simboluri ale raului in campania electorala, este magistrala din punct de vedere al actiunii de imagine. Costiniu e sotul guralivei si protestatarei judecatoare omonime. Oprea si Ontanu sunt, de data recenta, de partea corecta a liniei de demarcatie politica. Deci postura de prezumtive victime ale lui Voicu (viitor posesor de dosare penale, respectiv arestat) e de-a dreptul emotionanta pentru constructia viitorului partid politic al independentilor. Isi mai aminteste azi cineva despre povestita stenograma pesedista din perioada 2001- 2004 in care Oprea-i cerea lui Nastase, la fel de abuziv, acceptul de a-l aresta pe Basescu? Mai lipsesc rusii, mogulii, minerii si Iliescu.

P.S. Nu strigati dupa diacrtice. Am schimbat laptopul si n-am.