Motto: “După ce-a distrus aproape tot în politică, Băsescu îşi desăvârşeşte opera: a ajuns la ai lui şi la el” (Tudor Octavian)

Nu demnitarul Ridzi – o cuconiţă cu o educaţie aproximativă, linguşitoare cu stăpînii şi obraznică în relaţia cu restului Universului, care acum se agaţă de proceduri şi se ascunde în spatele barajului de partid mai ceva decît hulitul Năstase – este miza reală acestui scandal. Cel lovit năprasnic este Băsescu şi, prin el, o adevărată şcoală de gîndire politică totalitară. Pe de o parte, constată şi ei, portocaliii, cum e să te judece opinia publică pe bază de percepţii, nu de probe. Adică acel “eşti corupt, ştim noi, nu nega” s-a întors împotriva lor şi i-a lovit năprasnic în frunţile înguste. Iar acum descoperă, cu satisfacţie, cît de profitabil e să invoci, întru propria apărare, prezumţia de nevinovăţie. Pe care, pînă acum, avîndu-i complici pe şefii procurorilor, au călcat-o-n picioare fără să clipească.

“Cazul Ridzi” i-a făcut, atît pe liderii oranj, cît şi pe apologeţii lor năimiţi, să-şi înghită subit faimoasa expresie “să-şi demonstreze nevinovăţia în instanţă”. Pe de altă parte, însuşi Traian Bâsescu, liderul care-şi construise atent imaginea de inexpugnabilitate, constată uluit cît este de vulnerabil. Dincolo de serviciile politice pe care le prestează-n beneficiul cauzei, liota de gîşte mediocre care parazitează ca sateliţii augusta-i vecinătate nu ştie să şteargă, deşi profesorul e extrem de competent la capitolul acesta, urmele jafurilor. Într-o ţară în care nu chiar toate conştiinţele-s de vînzare, inabilitatea costă electoral.

Mai mult, aici

UPDATE: Monik, scena te ridică, scena te coboară. Ce nu te omoară te întăreşte.