Una dintre principalele cauze care-mi ţin, în ultima vreme, interesul extrem de departe de programele posturilor de ştiri e liniaritatea/ciclicitatea invitaţilor. Sunt peste tot aceleaşi persoane, zi de zi, ceas de ceas, care spun perpetuu aceleaşi lucruri la invitaţia unor oameni care-i bifează ca să vorbească despre nimic. În rândul acestora mă includ şi eu, atât ca realizator, cât şi ca invitat, ca să n-am iar parte de reclamaţii isterice că mă dau balenă-n găleata cu apă. Dacă mă plictisesc pe mine, mi se pare de domeniul logicii şi al evidenţei că vă plictisesc şi pe voi.

La postura de invitat e relativ uşor de renunţat. Eventual, dacă nu eşti disperat să te vadă neamurile şi să-ţi ceară autografe vecinii de cartier, poţi deveni olecuţă mai selectiv. Pe partea cu realizatul e buba. Eu fac, prin contract, o emisiune eminamente politică şi simt că ori le-a secat lor izvorul de cadre interesante, ori mi-a secat mie imaginaţia. Pur şi simplu, într-o ţară care ar trebui să mustească de subiecte (criză economică, şef de stat aflat în conflict etern cu oricine etc), am ajuns să mă zvărcolesc în chinuri să găsesc subiecte/invitaţi care să-mi stârnească mie interesul. Asta ca o condiţie premergătoare stârnirii interesului vostru, al celor care vă rupeţi un ceas pentru a mă urmări. Sunt gata să admit că m-am zaharisit şi nu mai am răbdarea de a scormoni după giuvaieruri prin mormanul cu bălegar.

Deci mă întorc la popor. Daţi-mi voi nişte nume, politice au ba (dar care să poată avea o părere despre ce se-ntâmplă în jurul lor, deci exclus “autiştii” egocentrici), care v-ar ţine seară o oră în faţa LCD-ului şi o să vă rămân recunoscător pe vecie.

Share