După făloasa confruntare Antonescu-Băsescu, am urmărit şi reacţiile. Dincolo de cele privind desfăşurarea turnirului televizat, m-a interesat în mod special cum a fost percepută prestaţia moderatorului. Despre care eu însumi am scris că a fost copleşit şi care, la rândul lui, povesteşte, aici şi aici, ce şi cum a fost.

Nu-l cunosc personal pe Mihnea Măruţă, am schimbat maxim două-trei rânduri de amabilităţi pe mail, am răspuns o singură dată unui chestionar online standard pe care l-a iniţiat privind situaţia de la Cotidianul şi, în general, citind ziarul cât l-a condus, mi-a făcut (de la cuvenita distanţă) impresia unui om mult mai echilibrat şi cu bun simţ decât liota sceleraţilor care umplea pe atunci paginile de opinii.

Plecând de aici şi citind ce a scris-răspuns Mihnea Măruţă, pot spune că, dincolo de stângăciile inerente ale unui om care n-a mai făcut aşa ceva, atacurile pe care şi le-a luat în freză sunt disproporţionate şi, multe dintre ele, nemeritate. În primul rând, omul e (după demisia de la Cotidianul) şomer, are un blog şi vrea să revină în pâine. Evident că s-a agăţat cu disperare de o şansă nesperată pe praful ăsta, care l-a adus subit sub privirile aproximativ tuturor celor interesaţi de politică. Orice om normal şi cu interes pentru propria-i carieră şi viitorul imediat ar fi făcut la fel. Ştiu că lucrează la un proiect cu Hotnews, dar îmi place să sper că, om chibzuit fiind, îşi doreşte mai mult decât să mâzgălească pe pereţii oficinei de Net.

În al doilea rând, mă distrează copios că majoritatea criticilor de specialitate îi sunt aduse de oameni care au văzut un studio de televiziune numai la televizor. Numai cine a lipit vreodată năsucul de geamul unei regii de emisie într-un astfel de moment de încărcătură politică şi emoţională maximă ştie despre ce-i vorba în propoziţie. Te căpiază toţi sceleraţii, consultanţii, băgătorii de seamă, staff-urile candidaţilor, joci pe sârmă, orice gest sau întâmplare ţi se disecă şi impută. Iar după război, evident, mulţi viteji se-arată, explicându-ţi doct ce-ar fi făcut ei.

Omul a fost echilibrat, show-ul tv n-a degenerat, cei doi candidaţi au putut vorbi, iar poporul suveran şi consumator de tv i-a putut cântări în paralel. Eu nu ştiu dacă aş fi putut ţine linia dreaptă, chiar dacă la momente de acest tip îmi impun să las în sertar clasica-mi subiectivitate. Fie şi numai pentru asta, părerea mea e că s-ar impune, pentru toţi cârtitorii de meserie de pe marginea şanţului, un sincer şi călduros ciocu’ mic! Da, nu vă străduiţi să-mi amintiţi că Badea şi cu Gâdea nu vor fi de acord cu mine, ştiu deja. Dar farmecul inegalabil al acestui trust e că în fişa de post a tonomatelor cu ieuro nu scrie că trebuie să fie mereu de acord între ele.