YouTube Preview Image

Nu mai simt că aș aparține acestei țări. O țară care pleacă la culcare cu un președinte și se trezește cu altul. O țară unde alegerile se câștigă cu autobuzul și cu heblul tras, o țară unde votul meu e egal cu al celui care primește 10-15 euro sau o găleată cu produse alimentare pentru o ștampilă, o țară care tocmai este pe cale să consfințească triumful suprem al cercopitecilor, al analfabeților, al hoților, al securiștilor și al curvelor. Îmi pare rău, sunt un simplu rezident în țara lor…

UPDATE: Dacă mai aud pe cineva cu grija noastră faţă de soarta românilor de la Chişinău, îl scuip între ochi! E valabil şi pentru cei care propăvăduiesc necesitatea democratică de a da unora care tăiesc în afara graniţelor dreptul de a decide soarta celor care trăiesc înlăuntrul aceloraşi graniţe.