LATE UPDATE: “Indiferent dacă profesorul Dan Voiculescu a trimis sau nu acel mesaj, colega mea Trisi Cristea specializată în programe și burse în cadrul fundației a luat legătura cu Adrian Sava pentru a vedea împreună dacă profilul lui corespunde programelor și burselor oferite de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.” (Anca Popa – PR Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romîniei)

Poporul român musteşte de înţelepciune. Sigur, n-o pune (în general) în aplicare în scopuri nobile, dar dă pe goarnă nişte replici de stă mâţu-n coadă. Una dintre ele e clasica “facerea de bine-i futere de mamă”. În ciuda faptului că mi-e greu, din experienţa proprie, să demonstrez contrariul, mă străduiesc să sar peste aplicarea mostrei de nesecată profunzime. În general, mă străduiesc tăcut ca, dacă nu-mi iese musai să fac un bine, măcar să nu fac rău. E drept că şi când trec peste regula autoimpusă îmi iese răul al dracu’ de bine, dar nu despre asta-i vorba-n poveste…

Blogul ăsta (prin, evident, proprietarul său şi unicul mâzgălitor oficial) se implică destul de rar şi profund discreţionar în salvarea Planetei Pământ sau a unor cauze subsumate nobilului scop umanitar. Mai ajută o fetiţă să strângă-n 24 de ceasuri banii necesari prezenţei la Campionatul European de Şah, mai face câte o ghiduşie de intermediar pe muteşte, mai publică un apel (pe care alţii refuză să-l dea publicităţii) sau o solicitare de ajutor. Nimic special sau un vreun mare efort, dar, probabil, mult pentru beneficiari. Iar fiecare demers dus până la capăt îmi smulge mie, cyborgului, câte unul din rarele zâmbete de satisfacţie din ultimii ani. Ultima poveste e asta. Primul semn l-a dat, la două noaptea, cineva care s-a semnat Dan Voiculescu. I-am trimis pe mail datele tânărului arhitect care solicita sprijin. N-am nici o garanţie că era el, nu fac parte dintre intimi, dar, cunoscându-i aplecarea către astfel de cauze, m-aş bucura să fi fost mogulu’. A urmat, după intervenţia unei doamne care citeşte şi (mai rar) postează, o reacţie oficială a Fundaţiei Dinu Patriciu. Mă lasă rece cine rezolvă cazul, mă interesează dacă o face. Oricare (sau, eventual, altul) e binevenit. Important e să urnim căruţa. Dacă se va şi întâmpla, voi face o reverenţă pentru gest şi mă voi retrage din dreptul fantei de lumină…

UPDATE (din partea Fundaţiei Dinu Patriciu)

Mi se pare interesant contextul pentru a incerca sa lamuresc diferentele dintre filantropie si caritate. Caritatea se face punctual si pentru nevoi stringente ce tin de multe ori de asigurarea unei vieti sigure si demne: alimentatie, imbracaminte, medicamente, operatii. Filantropia… e mult mai mult decat atat. Prin filantropie se incearca rezolvarea unor probleme sociale – pe termen lung – cu folosirea unor resurse private. E si o diferenta de magnitudine: filantropii acorda resurse mult mai puternice si durabile actiunilor si proiectelor lor. Nu vreau sa o dau prea mult in academic, incerc doar sa explic faptul ca eventualul sprijin pe care FDP il va acorda domnului Sava nu are legatura cu vreun act caritabil. Investim de vreo 3 ani in tineri care, prin faptul ca accepta sustinerea noastra financiara, isi asuma si o obligatie: aceea de a se intoarce in Romania dupa finalizarea studiilor si de a contribui aici la cresterea societatii romanesti. Este asadar o investitie in tinerii respectivi dar si in tara asta. Din fericire, din vreo 200 sustinuti pana acum, doar 4 au ales sa ramana totusi in tarile in care au studiat (si ne-au returnat bursa in consecinta) restul sunt in Romania si si-au gasit slujbe ok. Anul acesta avem peste 500 de candidati pentru cele 100 de burse si cei mai buni vor castiga

Tincuţa Baltag

Share