Un val de ipocrizie bântuie plenar Planeta Pământ. Corul mondial al bocitoarelor a aflat - chipurile, cu stupoare - că Andre Agassi s-a drogat. Dar marea dezvăluire a făcut-o benevol împricinatul, nu vreun mare investigator sub acoperire. Așa, și? Unul dintre cei mai carismatici jucători din istoria tenisului mondial a avut curajul să-și asume, la ani de zile după vremurile sale de glorie, recunoscând că a procedat ca mai toată lumea bună a sportului, atragerea către sine a oprobriului general.

YouTube Preview Image

Care-i noutatea? Că atât vârfurile sportului mondial, mai ales, cât și cei care încearcă să le detroneze folosesc din gros substanțe trecute pe-o listă neagră tot de niște oameni. Care decid ei - discreționar, științific sau din interese comerciale meschine - care-s progresele chimiei acceptabile în sport și care nu. Fiindcă, în definitiv, toate marile performanțe sportive se obțin (și) pe bază de chimie.

YouTube Preview Image

Dacă-și închipuie cineva că, numai pe bază de antrenament și ciuboțica cucului, poți căștiga Turul Franței, bate recordul mondial la sută, face Marele Șlem, marca 50 de puncte într-un meci de baschet sau câștiga campionatul intern de fotbal și Champions League, atunci, cu toată politețea de care-s eu în stare acum, ăla e un imbecil. Să fim bine înțeleși, evident că există fenomene ale naturii, performeri născuți pentru a ridica barierele întâlnite-n calea lor. Dar n-am auzit încă se se fi inventat mașinăriile care să funcționeze fără energie. Iar energia trebuie produsă…