Despre mine:

Ştiu că-s arogant şi genial, dar îmi place să mi-o spună şi alţii. Oare o să mă iertaţi vreodată că-s cel mai bun? [ mai mult → ]

Cum încarcă teroristu’ Jamal prepaidu’?

De: Victor Ciutacu - Categoria: Rezervaţia cu imbecili

UPDATE: Între timp, după campania nereușită de imagine pe sticlă, George Maior a demisionat un pic de la SRI. Abia aștept să văd cine-și ia țara înapoi de la el

terror

Știu că-i voi enerva atât pe fanii necondiționați ai statului de drept, cât și pe detașații lui, ai statului de drept, în presă, cei care n-au nimic de ascuns în viața lor cinstită și care abia așteaptă să le umble el, statul de drept, în telefoane și laptopuri, dar nu mă pot abține. Așa deci și prin urmare, presupunând că teroristul islamic vine și cumpără o paporniță de cartele prepaid ca să vorbească din Yemen în Siria și ținând cont de tarifele de roaming cu țările non-UE, cam de câți bani trebuie să reîncarce cartelele? Știu, teroriștii sunt bogați, fiindcă-i finanțează niște oameni răi și mai bogați decât ei. Cum fac reîncărcarea? Se conectează pe net de pe propriile laptopuri și plătesc din propriile carduri? Sau merg la Internet café și achită din carduri cadou de la bănci, d-ălea de 8 martie, câte 15.000-20.000 euro, ca să le-ajungă o săptămână de atentate?

DISCLAIMER: Mi se pare firesc ca, dacă deținătorii de abonamente de telefonie mobilă pot fi oricând identificați, același tratament să-l aibă și cumpărătorii de cartele, dar aștept o justificare rațională pentru legiferarea acestei decizii.

31 Comentarii

Piticson, ia zi, cine-i derbedeul dracului?

De: Victor Ciutacu - Categoria: Ce-mi provoaca scarba,Polemici Politice

UPDATE: Nu dau doi bani pe Gabi Sandu. Habar n-am dacă sumele din denunțul lui, plătite pentru a rămâne în funcție, sunt riguros exacte. Nici dacă există probe privind identitatea destinatarilor. Dar mecanismul accederii în funcție, cu plata în avans per loc de ministru, respectiv cel al păstrării ei, cu șpăgi făcute pentru a-ți scoate banii și a achita cotizația lunară, sunt descrise la milimetru. Tocmai de aceea, încercarea unor politicieni de toate culorile politice, combinați cu analiști care știu bine că așa e, de a-l demoniza și de a-l face mincinosul mincinoșilor, tocmai în ideea de a se inocula ideea că un rătăcit bate câmpii, este mizerabilă.

– Închis în dosarul Microsoft de mai bine de două luni, Gabi Sandu a reflectat în arest, a refuzat să-și ia singur fapta, s-a spart în anchetă. A pus pe hârtie detaliat cum îi plătea, ca să fie menținut în funcția de ministru, 300.000 euro/lună lu’ cinstitu’ gospodar ardelean Emil Boc și cum au ajuns 4.000.000 euro la campania luptătorului împotriva corupției Traian Băsescu! Așa ceva în statul de drept?

YouTube Preview Image

– Cât au fost folositori cauzei, judecătorilor CCR li s-a dat, inclusiv prin statutul legal privilegiat, impresia de infailibilitate. S-au crezut mici Dumnezei. Greșit! Cum au îndrăznit să declare neconstituționale legile inițiate și promovate de SRI, cum l-au adus cu mascații pe Toni Greblă. I-au descoperit rochițele, capsatoarele și struții. Iar Augustin Zegrean, inventatorul măreției dreptului, a prins brusc grai și denunță public presiunile la care sunt supuși onorabilii judecători.

UPDATE: Între timp, pe zgomotul ăsta mare, DNA a clasat Dosarul Flota. Știam eu că numai Codruța Kovesi face dreptate până la capăt.

24 Comentarii

De ce nu-s printre creditorii Jurnalului

De: Victor Ciutacu - Categoria: Caruta cu deontologi

victor-ciutacu

Am citit pe un site de securisti ratati, in legatura cu insolventa companiei care editeaza ziarul al carui redactor sef am avut onoarea sa fiu cativa anisori, ca eu si cu Tuca am fi singurii cu banii la zi inaintea dezastrului financiar. Desi stiu niste lucruri, in numele lu’ Marius nu pot vorbi. O poate face el. Da’ in al meu sigur trebuie s-o fac. O sa fiu scurt si, sper, elocvent. In toata perioada dramatica financiarpe care am apucat-o la Jurnalul National, am fost penultimul care si-a incasat leafa, mult dupa toti cei cu pozitii ierarhic inferioare mie. Si mi s-a parut firesc, mai ales in contextul in care banii de la Antena 3 imi intrau la zi, chiar daca nu comod. La plecarea intempestiva la Romania TV, aveam trei luni si jumatate neplatite de la ziar. Cu toate acestea, am semnat pe loc nota de lichidare, ceea ce implica inclusiv recunoasterea formala a lipsei oricarui debit al societatii catre mine. Am incasat, ulterior, in transe, dupa toti angajatii ramasi la ziar, fara sa le revendic, trei salarii restante, precum si, tot la zi, ca de obicei, ultimii bani pentru care muncisem la televiziune. Mi s-a parut un gest de bun simt fata de un om care, totusi, a petrecut 9 (noua) ani din viata acolo.

Asa ca imbecilii care cauta explicatii pentru care nu figurez pe lista creditorilor le au. N-as fi aparut acolo nici daca nu luam un franc din sumele datorate. Ar fi fost modul meu de a-mi arata solidaritatea cu oamenii alaturi de care, mult inainte sa ne prabusim impreuna, am atins Everestul…

16 Comentarii

Libertatea cuvântului, băgată la protocol

De: Victor Ciutacu - Categoria: Caruta cu deontologi

tv

Mă deranjează până la nivel de greață fizică despărțirile lacrimogene și aluzive din presă. După atentatul de la Paris, cel puțin, dar nici înainte astfel de știri provocate n-au lipsit, libertatea de exprimare a ajuns iar mare stindard profesional și bariera peste (sau pe sub) care nu se poate trece. Brusc, niște oameni care au stat ani de zile într-un loc descoperă că așa nu se mai poate, că nu pot scrie/vorbi ce le dictează conștiința, că libertatea de conștiință e mai presus de orice și că viața bate filmul. Însă, fatalitate, nici unul nu detaliază groaznicele întâmplări prin care a trecut.Departe de mine gândul de a nega, mai ales pe fondul crizei globale a media, existența unor astfel de situații. Dar nici nu m-am născut alaltăieri să cred că, peste noapte, paradisurile libertății de exprimare s-au transformat în lagăre de concentrare a ideilor. Există ziariști care-și forțează plecările și după aia le dau o tentă dramatică, chestie de marketing sau PR propriu, la fel cum există și jurnaliști care pică victime contextului economic oribil sau – de ce nu? – inadecvării lor la linia editorială. În definitiv, nici unii, nici alții nu-s de condamnat. Fiecare încearcă să găsească o soluție de supraviețuire în junglă. Dacă-s talentați, se victimizează cu aplicație, dacă nu, suferă-n tăcere și caută. Iar publicul, mai ales ăla din rețelele sociale, se transformă, de cele mai multe ori, din spectator în jucător.
P.S. Nu insistați, nu mă răfuiesc cu nimeni, n-am de gând să personalizez textul

20 Comentarii

La (cât se poate de) rece despre masacru

De: Victor Ciutacu - Categoria: Caruta cu deontologi

charlie

E așa grețoasă revărsarea exhibiționistă de oportunism în spațiul public pe tema tragediei de la Paris, încât mai înțelept ar fi să tac. Dar nu mă pot abține. Deci…
– Sunt evreu după mamă, ortodox după botez, faptic nepracticant. Dar niciodată, în nici un context, nu mi-am permis să iau la mișto religia cuiva sau orice alt lucru definit drept sacru de o comunitate. Unii o fac și invocă în sprijinul atitudinii lor libertatea de expesie.
– Fără a contesta dreptul sacru al oricui de a publica orice se încadrează în conceptul libertății de exprimare și în interiorul cadrului legal definit (ar fi culmea s-o fac taman eu, cel slobod la gură ca un căruțaș), n-aș fi publicat asemenea caricaturi. Și mă refer atât la cele la adresa Islamului, cât și la altele, care vizează religii, comunități sau minorități; din motivul de mai sus și nu numai…
– Detest violența, reglările armate de conturi. Eu însumi scriu/vorbesc lucruri care deranjează, numai de stat cu dorobanții la ușă și cu frica-n sân că vine un dement și-mi zboară creierii nu mi-ar plăcea. Existența instanțelor de judecată, subiective cum sunt, mi se pare de ajuns în actualul stadiu de organizare a societății.
– Ceea ce s-a petrecut la Charlie Hebdo și în proximitatea redacției e oribil și de neacceptat. Franța, statul însuși, prin instituțiile sale de forță, trebuie să-i găsească pe criminali, să-i judece și, în măsura în care are dovezi ferme, să-i condamne. Nu să-i gîtuie în piața publică și nici să tremure în fața lor.
– Deși măcelul de la Paris poate fi încadrat în conceptul global de terorism, eu n-aș face-o. Mi se pare, pur și simplu, o execuție în masă. Și, de azi-noapte, nu încetez a mă întreba ca prostu’ ce terorist metodic și aplicat, care ciuruie o duzină de oameni fără să fie împiedicat de cineva, pleacă la atentat cu buletinul de identitate după el și-l mai și uită-n mașina folosită.

74 Comentarii

Iohannis umple garnizoana de nefericire

De: Victor Ciutacu - Categoria: Caruta cu deontologi,Polemici Politice
YouTube Preview Image

Toți detașații-n presă se dau cu curu’ de pământ, de câteva zile, după ce l-au susținut în campanie de le-au crăpat fălcile de strigat și buricele degetelor de apăsat pe taste, că Iohannis e o cruntă dezamăgire. Marile hituri sunt numirea procurorului general în CSAT și “prezența” ministrului transporturilor în același organism (într-adevăr, două tâmpenii grandioase), plus limitarea scurgerilor de informații și de stenograme din dosarele aflate-n cercetare către presă (o chestie de bun-simț, chiar dacă eu însumi aș putea fi afectat, în activitatea mea cotidiană, de ea). Acoperiții dracului, cum mustesc ei de deziluzie!
Mocofanilor, Prințul Ardealului e egal cu el însuși, un tip plin de ambiții, gol de conținut și măsurat (cu justificare obiectivă) la vorbă, nici mai bun, nici mai rău decât înainte de alegeri. În plus, e căpos ca un catâr și vantios ca un semizeu, i se pare că a ajuns la Cotroceni exclusiv prin meritele lui și nu dă doi bani pe voi și/sau pe mugetele voastre de vite încolonate pe tunelul îngust al abatorului. Ați primit ordin să susțineți orice alternativă la Ponta (nici el vreo lumină orbitoare a politicii), l-ați executat militărește, întocmai și la timp, acum constatați că iarna-i grea și viața-i curvă. Obișnuiți-vă cu gândul, aveți (și, din păcate, avem) mulți ani de petrecut împreună în România lucrului bine făcut.

27 Comentarii

Circuitul vedetei între ecranele de sticlă

De: Victor Ciutacu - Categoria: personal,Romania TV

Pe final de an, scriu, fără mare plăcere/chef, despre două lucruri care se leagă. 

Cand am venit in postul tv pentru care lucrez si azi, nu neaparat pe valul vreunei efuziuni populare de simpatie si de entuziasm colectiv, Cătălin Striblea a fost o gura de oxigen pentru mine. Era proaspat iesit din spital, era simbolul statiei (care, de altfel, se nascuse cu el in direct), era cel care gestionase editorial, pana la nefericitul accident cerebral, spatiul orar de prime time pe care urma sa prestez eu, uzurpatorul. Intaratat de unii care se straduiau sa provoace (inca) un scandal intern, primul continua in instanta, a dat o declaratie de bun simt. A spus ca transferul meu e un castig, ca nu iau locul nimanui si ca nu-l deranjeaza deloc. Nu interactionasem pana atunci. In rarele clipe cand se intamplase sa ne intalnim, ne salutam politicos, schimbam doua-trei vorbe de complezenta si ne vedeam fiecare de drumul lui. In plus, pour le connaiseurs, veneam din Intactul care strivea tot in cale si eram (cred ca sunt si acum) prieten cu Badea…

striblea
Cand s-a hotarat sa revina pe sticla si a inceput sa negocieze conditiile, l-am invitat sa colaboram in regim cvasipermenent si i-am pus la dispozitie, ori de cate ori a simtit nevoia, biroul meu; fie si ca loc de odihna/relaxare. N-am legat vreo prietenie, frecventam anturaje diferite, avem interese – si abordari – diferite. Cu toate astea, ori de cate ori unul dintre noi a avut nevoie de prezenta celuilalt in emisiunea lui, nu s-a pus probleme vreunui refuz.
Aseara am aflat, de la producatoarea mea (si, inainte, multi ani, a lui), ca si-a anuntat – cum altfel decat in direct? – plecarea. N-am mai apucat sa-l si aud. Dar am citit transcrierea. A facut-o masurat si decent, asa cum ii e si modul de viata. Nu cunosc ratiunile despartirii. Nici nu intentionez sa fac pe detectivul. Am trecut si eu printr-o ruptura pe care nimeni (nici macar eu) n-o astepta. Insa, pentru ca n-am apucat s-o fac in aprilie 2013, vreau, in afara de a-i ura succes, sa-i multumesc public in decembrie 2014 pentru lectia de omenie pe care a dat-o cand nimeni n-avea habar ce-i in sufletul meu…

În altă ordine de idei, ironia sorții, tocmai azi am primit o veste care are legătură cu rândurile de mai sus. Onorata instanță a decis că am de luat 3000 lei daune de la Sorina Matei. Cam ieftin pentru afemeiat și șpăgar, fac recurs. Și promit că anul viitor mă ocup să execut silit și diferența de 15000 lei de la Radu Moraru. Dat fiind că-n statul de drept hotărârile judecătorești nu se comentează, ci se pun în aplicare, ne vedem la recurs…
P.S. În toate procesele civile, deci și în ăsta, am fost reprezentat de avocatul Mihai Mustăciosu. Căruia-i multumesc și pe această cale. Martor mi-a fost, de această dată, Mircea Badea.

19 Comentarii